Luna trecuta , fosta mea colega de liceu G. impreuna cu actualul ei prieten s-au hotarat sa pop up the big news si sa anunte in cele patru zari ca se vor lua de sotz si respectiv soatza. Si aceasta in luna iulie a acestui an.
Bun. nothing wrong with that no?
In jur reactii si rectiuni : familiile respectivilor - extra incantate, din surse sigure pot sa spun ca soacra mare deja si-a achizitionat rochie de fitze pentru evenimentul cu pricina, apropiatii lor, la fel, extra incantati : "Bravo! Ce bine!", noi insa, fostii colegi de liceu ai lui G., adica mai toti anul 2 la cate o facultate , fara ganduri de maritis si cu planuri o mie de viitor am ramas PAF!.
Come on, de ce? Avem in fatza o gramada de posibilitatii si in minte o gramada si mai mare de planuri, indreptate in toate directiile, gustam si savuram diversitatea si ne zbatem intr-un ceaun de complicatii provenite in urma sau in timpul relatiilor si ite ca in 5 minute, cu o simpla veste '"Ei bine! Noi ne-am hotarat! "se darama tot turnul nostru de idei . Sau cel putin al meu. Si , printre altele, respectivii se mai arata si deranjati in cazul in care, nedemnii de noi indraznim sa ii intrebam "Sunteti siguri? " sau "De ce mah?". M-am saturat de cupluri din astea infatuate si inflamate.
Acest big step este cu adevarat BIG, are nevoie de multe intorceri pe dos si pe fata, gandit, stabilit gradul de compatibilitate, daca ma enerveaza sau nu ca uitzi sa ma pupi dimneatza inainte a pleci sau ca lasi capacul al wc ridicat, mereu (sau maruntisuri din astea care acumulate fac un maruntzis gigant), parerea mea, care este . Si, printre altele , nici nu face parte dintre lucrurile care imi dau de gandit zilnic. I'm to busy enjoing the spring. I just don't get it.
Faptul ca aproape tot ce inseamna generatia mea si societatea contemporana are cam aceeasi parere ca si mine ma face sa ma gandesc ca poate ei doi sunt cei care au cu adevarat curaj in viata asta , sa isi asume si sa lupte pentru ceea ce cred, si noi, toti ceilalti inspaimantaciosi sau care nu cocheteaza in niciun fel cu ideea unui recent maritis suntem lasii. :-? In cazul acesta hai sa pop up si eu the big news, I'm getting married , to myself! Cause i love myself most of all si formam un cuplu fericit. Daca Infernul si Paradisul exista, exista aici pe pamant si ni-l creem singuri, asa ca incet incet incerc sa imi construiesc prin propriile puteri Paradisul fara sa cred ca o sa imi vina de-a gata printr-un act si printr-o promisiune de dragoste vesnica.
Of, si asa imi puneam o mie de intrebari asupra capacitatii mele de a mentine o relatie din asta amoroaso-sentimentala si de a fi ready enough for the moment, atat intelectual cat si emotional , ca au trebuit sa apara ei repede.. si ca shi cand asta nu e deajuns am mai primit o veste nebuna, another friend, un G2 de data asta, si-a gasit dragostea vietii dupa 6 saptamani de "get to know each other" si vara asta a programat deja nunta .. Come on!! Cel putin nunta se anuta a fi o nebunie, cu prietenii de la Sibiu, cantaretzi de black metal pe coloana sonora si cu rolurile de domnisoara si domnisor de onoare inversate, adicatelea eu cu joben si Bebe cu tutu, roz :D,
Celor care care s-au decis dupa un timp scurt ca sunt gata sa se dea de-a dura fara zorb va urez aterizare placuta! Eu raman la zorbul meu pana o sa il cunosc pana la ultima cusatura si atunci, pe val, inainte! ;;) For now I'm going to enjoy sa fiu domnisoara de onoare sau domnisor, sau spectator al nebuniei umane, dupa caz. :p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu