For once, there's someone for he,for she, for me.

Peste o ora plec. Sau ma intorc. Depinde din ce perspectiva privesti. Sper ca, intr-un moment din viata mea, Bucurestiul sa fie doar un loc intermediar, spre care nu mai plec, la care nu ma mai intorc, ci doar prin care trec.
Insa timpul ma prinde si pe mine si ma arunca de colo colo facandu-ma doar rareori sa ii contientizez fuga. Moment: acum. Ca un segment: saptamana. Aceasta a fost plina de artisti, din toate domeniile, prea multa fotografie, nu stiam cum sa mai ridic capul de sub praful cu care il acoperisem. Si cand o sa dezlipesc ochii, spre adevarul meu, o sa ii inchid la loc de rusine. Majoritatea preferam sa lasam rusinea, sau teama de ea sa ne inchida.
Mai tarziu promit ca o sa va fac cunostinta cu pietonul alb pe care l-am construit astazi si care poarta asupra lui toate regretele mele.
Mai am inca 50 de minute.
Si apoi plec.
Sau ma intorc.

Le Peuple de L'Herbe

Wait till you hear my next record.
Maybe the critics won't like it, but I kinda think you cats will.



Hahhaha, si acum ca s-a vazut varianta originala, hai sa facem fun de ea :)) Mai jos, varianta kiki riki. :))

O poezie cu un copac, un fular si niste turturi

Cand ajung acasa, nu ma imbrac, nu ma dezbrac.
Imi spal fata cu apa rece si toata ziua e dimineata.
De aceea e asa liniste. Eu dimineata dorm.

Cei sapte pitici nu au mai trecut demult pe acasa.

si te consideri a fi sau a deveni sau poate un, un artist. pasesti intr-o incapere cu creierii zburati si esti centrul atentiei. in timp, in timp te gandesti ca nu vrei asta, dar pentru moment e destul de satisfacator ca sa nu iti zbori creierii cu adevarat, cum stiu ca te-ai gandit de atatea ori. a venit toamna?daca scot nasul afara cred ca de fapt e vara si nu observa nimeni pentru ca toti s-au intristat doar de la gandul lung carnatzeste ca vine anotimpul in care melancolica-sinucidere-a-neuronilor e permisa prin lege. ce se intampla nu ne pasa. mama ce haos. si ce daca nu intelegi nimic din blogul meu? Treci peste asta. ia uite ce gol e pe aici. imi pare rau ca ai plecat, era bine cu tine.
Fotografie:
Benoit Paille
Rosie Hardy
Cristina Petrescu
Aaron

Scurt si diferit.

Tara mea e ca o glastra.
Acolo ruginesc radacinile florilor.

Romania in clisee

"Avem o tara frumoasa, pacat ca-i locuita" spun majoritatea, cu o privire tampa de nostalgie fata de nishte peisaje si oameni pe care nu le(i)-a vazut niciodata si pe care nu dau o ceapa degerata, dar care, desigur sunt din Romania, deci ale lor, si pot sa fie nostalgici si melancolici si desigur .. intelepti. Simtul patriotic desigur, cea mai mare calitate a romanilor, in special a celor care se duc in Spania la capsuni si a celor care manaca lebedele din Austria.
Mno.. nu e asa deloc, pfuaii.. prima data cand am pus piciorul pe un munte cu adevarat a fost la sfarsitul scolii generale, cand un amic care era mebru intr-un club de escalada alpina, m-a invitat " sa vezi care e treaba, daca nu iti place, pleci". Si am ajuns in muntii Ciucas, dupa Ploiesti, cu plecare din statiunea Cheia. Recunosc, parintii mei au preferat muntele de cand eram micuta pana acum, si in fiecare vacanta de vara mergeam in alti multi, insa eram prea micuta sa pot sa ma aventurez mai departe de tabara.
Si usor, usor m-am lasat convinsa sa plec si in traseu, sa merg 8 ore dintre care 3 ore intr-o zona in care nu era strop de apa, de eram mai ceva ca Bear Grylls in Man vs. Wild adunanad apa de pe frunze, si 1 ora a plouat cu tunete si fulgere. Sunt nishte munti cu culmi line, si portiuni stancoase sulptate, unde apar formatiuni diverse. Dupa varful Ciucas (1954 m) catre sud, se dezvaluie Tigaile Mari, Tigaile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Mana Dracului, pajisti insorite strajuite de stanci aspre. Cum sa nu ramai impresionat, si cum sa nu te simti mandru de tine, ca ai fost in stare sa ajungi acolo si sa iti rasfeti privirea si sufletul, si de tara ta, ca iti da voie sa vezi asa ceva.
Cum ar fi daca am trai in Patagonia, in Namibia, in Zambia, in Iraq: animale de prada periculoase, apa foarte putina, jungla deasa,zona de razboi, scorpioni, plante care ucid, animale care ucid, bastinasi care ucid,soldati care ucid, mannn, ostil si letal. cu adevarat, cu cat e mai putin accesibil, mai greu de atins e cu atat mai valoros, insa, in comparatie cu toate celealte, Romania e un fel de tara a elfilor, un tinut fermecat.

Din ziua cu muntii Ciucas pana azi, am strabatut cu piciorul jumate din muntii tarii cu tot ce au mai frumos de oferit: pesteri, poieni, cabane, varfuri, stanci, rauri, izoare,castele, cetati si oameni. Ati fi uimiti sa vedeti cum sunt oamenii pe munte. Parca isi lasa odata cu hainele de oras si tot ce inseamna rautate si egoism. Sunt oameni care iti dau o mana de ajutor fara sa ezite, care pornesc misiuni de salvare cand ai intarziat mai multe decat era programat, sunt oameni care canta si spun povesti.
Si o bucata foarte mica din gama aceasta de oameni se gaseste si prin orase, adica in orice alt oras decat Bucuresti. Scoateti un pic capul, plimbati-va prin Sibiu, cumparati acadele de la o tanti creata din Timisoara, beti o bere in Cluj, uaii si beti cea mai ieftina bere in Brasov, si garantat o sa se schimbe senzatia de :"Romania e frumoasa, pacat ca-i locuita".
Se schimba tot cand inchizi televizorul si deschizi ochii.
E superba Romania, cu tot cu Bucurestiul ei poluat, Vama care numai e ce a fost ( ci un produs care se schimba, la fel ca si lumea), muntii pe care cuceresc si sunt cuceriti, drumurile cu gropi si soselele asfaltate. Si mie imi place tare aici. Iar tuturor care rostesc ideile altora precum cea cu care am inceput postul, le recomand sa descopere prin fortele lor cum e aici si cum e altundeva, sa puna in balanta totul si invete ce e aceea o parere proprie, a unei minti care functioneaza si care stie ce inseamna termen de comparatie. Mai departe, fiecare cu treaba lui.

Iar am impresia ca m-am certat cu cineva cat am scris astea. Probabil pentru ca sunt un om fara casa. Si fara scaun. Si fara canapea. Imi iau cortul si il pun in fata la TNB.
Melodia de azi nu are nici-o treaba, dar intrase pe shuffle cat scriam si s-a imprimat singura pe postul acesta. Eu ce sa fac, nu pot sa ma asez in fata artei. Sunt prea mica in lumea asta mare.
:))
aaaa... si azi e sarbatoare pe la mine prin ograda, aniversam 100 de posturi.


Urma - Back to my room
Asculta mai multe audio Muzica »

Fuga, planul si indragosteala

Mi-am facut planuri pentru iarna aceasta, m-am hotarat ca o sa astept sa imi creasca parul. Poate daca e foarte lung o sa se increteasca si o sa pot sa fac fotografii sepia, galbene, arse si expuse. Parul cret da bine pe acest gen.
Pana atunci, desi acum doua zile,in Brasov aveam impresia ca iarna a intrat in casa cand am deschis fereastra dimineatza, o sa ma concentrez mai tare la ce vad eu. Si atat. Daca o sa privesc prin ochii altora o sa am tendinta sa cred ca sunt ai mei. In Timisoara mi-am dat seama de asta cand nu stiam ce Dumnezeu e atat de familiar, nu era nimic, pentru mine, doar ca nu priveam prin ochii mei.
A, si m-a plimbat Tudor cu motorul prin Simeria, si tot prin zona aceea bolovanii au scoici in ei.
Referitor la timpul ce a trecut, numai de bine. Las o poza doua si muzica de pe feeling... desi pe feeling acum e Boozoo Bajou - Divers. Waldeck will do just fine in schimb.