langa mine se usuca raluca la par. ea e singurul om pe care il cunosc care face dus in maxim 3 minute... felicitari
sunt zile ca cea de genul acesta, cand afara e cel mai frumos soare de dupa fereastra dar de fapt e frig ca naiba... cand din stanga vine caldura si totul nu are decat sa fie un mare guguloi de bine....
Pe fundal te pierzi intr-o muzica cu tamburine si tot ce iti trebuie..
asta e..
pana cand o sa iesim afara..
28 noiembrie 2008
15 noiembrie 2008
2dor.blogspot.com
Buna ziua!
Bob Marley-Iron Lion Zion
Astazi nu am intrat decat sa va dau un link in care este povestita calatoria in Etiopia a unor tineri romani jurnalisti, Tea Teodorescu si Tudor Vintiloiu.
Refugiati, saracie, antilope, aglomerare, familie, valori sociale si morale, lipsa lor, black or/and white. Suntem toti indisolubil legati in aceasta viata complexa si imperfecta pe care o impartim.
Jurnalul de calatorie emana prietenie, deschidere si te face sa iti pui intrebari, parca te-ar impinge sa te misti si tu putin din cercul asta mic in care traiesti, sau macar sa scoti capul afara, sa vezi ce se intampla. Fotografiile spun si ele aceeasi poveste, de la inceput pana la sfarsit. Si fiecare post te tine in supans, te face sa astepti postul urmator cu nerabdare. Una peste alta, merita sa arunci un ochi. Eu astept reactii undeva mai sus decat printre bloggeri si ca povestea asta sa nu ramana doar pe marele blogspot.
:)
Bob Marley-Iron Lion Zion
13 noiembrie 2008
Alifantis
Uite asa, mi-a fost mie dor de Alifantis.
In noaptea asta, cand multe perechi de ochi zac inchise in jurul meu.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet.
Si a mai venit si toamna mah.
Cata dreptate.
Un emokid ar zice ca e tru'. :))) Io as fi sora pukista care i-ar sparge fata cu bocacii.
In noaptea asta, cand multe perechi de ochi zac inchise in jurul meu.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet.
Si a mai venit si toamna mah.
Cata dreptate.
Un emokid ar zice ca e tru'. :))) Io as fi sora pukista care i-ar sparge fata cu bocacii.
8 noiembrie 2008
Compot de muzica si internet, versiunea 2.00 The Dears
Ce imi place cel mai tare aici, e ca nu ma simt restransa de nicio regula cretina gen: sa scriu corect sau regulat sau vreodata :)).
Ma intorc la muzica. De cand cu lipsa de Internet/Mess/Informatii/Viata am abuzat foarte mult de mp4playerul meu (poreclit Flutur), un fost-noname suficient de inteligent cat sa redea clipuri cu valori sentimentale, fisiere .txt cu "to do list-urile mele", Radio dimineata si muzica CAAAAT cuprinde. Inerent a fost sa ma si plictisesc de cei 2 giga de muzica cam repede.
Asa ca, fortata de imprejurari, am pornit in calatorie.
Intai am facut rost de cheile unui apartament, in care stiam in prealabil ca exista Internet/Windows/Mac/Wireless/Apa calda/Mancare. Locatia fiind stabilita, am aruncat in rucsac cablul de date, playerul, telefonul, aparatul ,tigarile, o carte si vreo doua stickuri de memorie si cam tot ce mai aveam nevoie.
Ce mi-a placut cel mai tare e ca nu m-am dezobisnuit cu folosirea nicunui sistem de operare in lunga perioada de abstinenta, fie el Windows, Mac sau robinet cu optiunea apa calda. Asa ca am deschis Mozilla si Messenger. Pentru inceput, o tura de Google Reader ca sa ma pun la curent cu mersul lucrurilor in viata reala, de la Aurora-vers.concept futuristica de Mozilla pana la cea mai shmechera invitatie de nunta de la Treibadica. E bun, nu s-a schimbat nimic, ma asteptam pana si la criza economica, si cel mai bun e ca nu s-a observat deloc ca am lipsit asa mult. Inseamna ca pot sa plec din nou.
Si ca sa scurtez periplul meu prin apartamentul-multiutilat-prielnic-vietii, o sa ajung fix la inceput. Vroiam muzica si am gasit muzica. Din greseala. Nicio analiza, nicun algoritm predefinit nu ar fi putut sa dea rezultate atata de bune, nimic altceva decat hazardul. Click, click, click.. si ta daaaaaaaaa:
Sunt canadieni, se numesc The Dears, iar piesa e "22 The Death Of All The Romance". Vocea ei si vocea lui se imbina perfect, se completeaza, cel putin in capul meu, de minune. Si cand si-a pierdut inima ursuletul ala din videoclip mai mai ca dadeam o lacrima. Am sincronizat I am Mac cu I am PC ajutata de Marele-Palarier-Blond, am scos de unde de neunde un fel de stereo combinat cu un sistem 4.0 si am pompat la sentiment pana cand stiam fiecare cuvant si fiecare acord. Din pacate, muzica buna si care sa vina exact cand trebuie in mp4-playerul tau, nu gasesti asa usor, asa ca nu amstavilit pentru moment gura hamesita a Fluturelui cu vreo doua albume de la The Dears si clipul asta, evident. Ramane ca la urmatoarea iesite din barlog sa folosesc aceeasi metoda si sa il mai pacalesc ori sa il dau pe un I am PC si gata.
Hahaha.. credeam ca am terminat, dar am uitat sa zic cat de stupid-funny sunt astia care comenteaza clipurile pe YouTube, Gizaz!! In general.
Astea fiind spunse, ma retrag.
:-> Helloooo, Stupid!
:) Hello Gizaz!
Ma intorc la muzica. De cand cu lipsa de Internet/Mess/Informatii/Viata am abuzat foarte mult de mp4playerul meu (poreclit Flutur), un fost-noname suficient de inteligent cat sa redea clipuri cu valori sentimentale, fisiere .txt cu "to do list-urile mele", Radio dimineata si muzica CAAAAT cuprinde. Inerent a fost sa ma si plictisesc de cei 2 giga de muzica cam repede.
Asa ca, fortata de imprejurari, am pornit in calatorie.
Intai am facut rost de cheile unui apartament, in care stiam in prealabil ca exista Internet/Windows/Mac/Wireless/Apa calda/Mancare. Locatia fiind stabilita, am aruncat in rucsac cablul de date, playerul, telefonul, aparatul ,tigarile, o carte si vreo doua stickuri de memorie si cam tot ce mai aveam nevoie.
Ce mi-a placut cel mai tare e ca nu m-am dezobisnuit cu folosirea nicunui sistem de operare in lunga perioada de abstinenta, fie el Windows, Mac sau robinet cu optiunea apa calda. Asa ca am deschis Mozilla si Messenger. Pentru inceput, o tura de Google Reader ca sa ma pun la curent cu mersul lucrurilor in viata reala, de la Aurora-vers.concept futuristica de Mozilla pana la cea mai shmechera invitatie de nunta de la Treibadica. E bun, nu s-a schimbat nimic, ma asteptam pana si la criza economica, si cel mai bun e ca nu s-a observat deloc ca am lipsit asa mult. Inseamna ca pot sa plec din nou.
Si ca sa scurtez periplul meu prin apartamentul-multiutilat-prielnic-vietii, o sa ajung fix la inceput. Vroiam muzica si am gasit muzica. Din greseala. Nicio analiza, nicun algoritm predefinit nu ar fi putut sa dea rezultate atata de bune, nimic altceva decat hazardul. Click, click, click.. si ta daaaaaaaaa:
Sunt canadieni, se numesc The Dears, iar piesa e "22 The Death Of All The Romance". Vocea ei si vocea lui se imbina perfect, se completeaza, cel putin in capul meu, de minune. Si cand si-a pierdut inima ursuletul ala din videoclip mai mai ca dadeam o lacrima. Am sincronizat I am Mac cu I am PC ajutata de Marele-Palarier-Blond, am scos de unde de neunde un fel de stereo combinat cu un sistem 4.0 si am pompat la sentiment pana cand stiam fiecare cuvant si fiecare acord. Din pacate, muzica buna si care sa vina exact cand trebuie in mp4-playerul tau, nu gasesti asa usor, asa ca nu amstavilit pentru moment gura hamesita a Fluturelui cu vreo doua albume de la The Dears si clipul asta, evident. Ramane ca la urmatoarea iesite din barlog sa folosesc aceeasi metoda si sa il mai pacalesc ori sa il dau pe un I am PC si gata.
Hahaha.. credeam ca am terminat, dar am uitat sa zic cat de stupid-funny sunt astia care comenteaza clipurile pe YouTube, Gizaz!! In general.
Astea fiind spunse, ma retrag.
:-> Helloooo, Stupid!
:) Hello Gizaz!
4 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)