Apolodor nu e singur

Apolodor_mi-e_dor_de_fratii_mei_din_Labrador: eu si sufletul meu mare o sa ne plictisim pentru ca totul va fi gol, si o sa bata vantul in pustiu.. si o sa vad numai guguloaie din alea de plante uscate batute de vant, care se plimba prin fatza mea, ca in westernuri, in orasele parasite

Aroundiahupunctcom: si sufletu tau mare o sa le invite pe guguloaie, si o sa le ia in casa, o sa le culce pe patul colegelor ei plecate, si o sa le puna sa faca salata de rosii din rosiile ei, si castraveti adiacenti, si in plus cate o nectarina de caciula, si multa-multa apa, asa guguluaiele vor inverzi si isi vor infige radacinile pe undeva, si vor ramane locului si ea nu va mai fi singura. Cu sufletul ei mare.

Priveste'ma!

Cine a spus ca din fericire nu pot iesi vorbe frumoase?.. Prostii, mie imi e dor de luna si de ceata, imi e dor de caldura ta.. de tine si de mine...

Am simtit prea multe chestii noi, prea multe lucruri care mi-au invadat fiinta si au dat o cu totul alta aura existentei. Ce siropos suna! Prostii... ma pierd, imi place sa ma pierd, imi place sa ma las plutind.. sa profit la maxim de ceea ce simt, sa storc toate simtirile pana renasc.. Nu mai vreau sa renasc, sunt impacata cu mine. Imi e dor... Imi imaginez... oh, cate imi imaginez! De mi-ai putea vedea gandurile! De te-as lasa sa le vezi! As vrea sa te las , sa te las , sa patrunzi in cele mai intunecate unghere ale mintii mele... in cele mai urate amintiri... in cele mai frumoase clipe!

Pentru ca suntem generatia iubirii, iar eu sunt atat de fericita.. atat de fericita ca exist, ca se poate simti asa ceva, ca sunt om... ca nu-s luceafar.

Si ce daca nu-mi pot depasi conditia umana, si ce daca am vrut tot timpul sa imi caut un tel superior spre care sa aspir, si ce daca mereu am dorit sa fiu o fiinta superioara, sa cunosc tot si sa stapanesc? Momentan sunt tare mandra ca sunt om, si nu vad nimic mai sus de conditia umana... chiar si cosmosul ar dori sa se inece in mare si sa renasca pentru o ora de iubire....

Astea-s scrierile unui om nebun, care se afunda in paduri adanci si uitate... care nu stie si nici nu vrea sa stie ce-i aceea rautatea.. pentru care toate lucrurile care stralucesc sunt cu adevarat stralucitoare! Imi e dor de mine... de naivitatea.. de cine?

E magic... zbor prin magie.... par a avea o fatza normala.. par a fi ca toti ceilalti... dar e totul magic in viata mea....................................................... e magie!

Guys, play rugby! ;)

Barbati peste barbati, asudati, si prinsi intr’o incrancenata stransoare.. Din mijloc rasuna strigatul de lupta :”Uuuuaaaaaa”. Mai mai ca te simti in Sparta.

Dar nu, nu e Sparta. Nu e nici macar un film erotic pentru femei, si nici macar un gay fest.

Atata testosteron intr-o singura gramada a transpirat astazi de pe terenul de la arcul de Triumf, la IRB Nations Cup. I cadrul celei de-a doua zile de maraton au avut loc trei meciuri : rei meciuri astazi, : Argentina A – Namibia de la ora 15:00, Emerging Springboks – Georgia de la opa 17:00 si Italia A – Romania de la ora 19:00.

Cu spirit patriotic in vene (ca scuza pentru lipsa de timp) , am aststat doar la ultima parte Romania-Italia A. Si, sincer, doza de hormoni masculini mi-a fost suficienta pentru toata ziua. Dar si alte simturi mi’au fost supra-solicitate, cum ar fi auzul. Strigatelor de lupta venite din interiorul terenului (nou si foarte aratos dealtfel) li s-au alaturat strigatele suporterilor de toate varstele, nationalitatile si culorile,rezultand astfel un mozaic de ovatii si injuraturi in peste 5 limbi .

Apartent, atmosfera i-a impulsionat romanii , acestia castigand in final meciul cu un scor de 19-8. Urmasii lui Decebal I’au dovedit pe italieni, acestia ramanand in atac , minute bune, in timp ce adversarii lor sutau frenetic pentru a se apara. Marcatorii romani au fost Calafeteanu , Fercu si Dumitras.

Nu stiu sigura daca strigatele de lupta au fost mai folositoare sau echipa de majorete a romanilor care se unduia (poate si de la vant) pe tot felul de ritmuri pop sau raggaeton, lasand italienii cu gura cascata sau cu gandul aiurea.

Si totusi, mozaicul nu s-a oprit aici, cireasa de pe tort a reprezentat’o banda de mariachi romani care interpretau orice de la “Barca pe valuri “ la “Yellow submarine”.

Pana si ploaia , care incepuse tematoare insotita de un curcubeu s-a retras in fata acestui amalgam de hormoni, muzica, fuste si miros de mici,. Vazand ca pana si fortele naturii se retrag, le-am urmat exemplul, dar cu tolba plina de impresii, si pentru mine si pentru amicele mele care ma vor insoti in numar mare la meciul urmaor, de pe 16 iunie, la acelasi teren de la Arcul de Triumf ;)