25 decembrie 2008

4 djs, one sound


Discover Birdy Nam Nam!

I make love to music, music makes love to me.

Minimal

Scenariul se intindea imaginar pe o ora din seara.
Si din perdea navalea un soareeee. Ceva de speriat.

Victim of a dream



M-am intins pe podea. Am un covor taranesc, cu mici franjuri la magini si impletit dur , cu fire colorate si cu fire albe. Si peste el sunt imprastiate perne, multe perne colorate, moi si calde. Pentru ca soarele e prieten cu noi si se scalda printre pernele mele in fiecare zi, le incalzeste si le pregateste pentru momentul in care rapusa de nimic, o sa pasesc in odihnitoarea liniste pe care ele o detin.

Vino cu mine in noapte, langa foc. Iti soptesc cu toata caldura din rasuflarea mea, rostogolindu-se peste buzele tale. Pe fundal canta Norah Jones si miroase a prajiuri abia scoase din cuptor. Desi eu nu am cuptor, si nici nu ma prea pricep la gatit prajituri. Insa casa mea miroase asa.

Vino cu mine in dimineata. Cand soarele rasare, si putem sa ne targuim cu el sa ne mai lase putin in pat, incalzindu-ne mainile si picioarele. Ceasul de undeva de jos rasuna cu o melodie timpita si sufiient de amuzanta sa provoace primele zambete ale zilei.

Doar ca nu plecam, nu ne ridicam decat ca sa sedem apoi, si privim soarele miscandu-se.

Ai venit cu mine in noapte, in casa asta luminata de un singur bec fara abajur.

Si de pe podeaua mea se vede acelasi lucru, un fluture rotindu-se frenetic in jurul luminii. O imagine supraexpusa a unui dans mortal. Un saltimbanc. Un baiat pe jumatate indragostit, pe jumatate pierdut.

S-a facut dimineata?

Aceeasi podea acoperita de perne si de somn.

Sincer vorbind. Despre carti.


As vrea sa scriu o carte despre filme porno!

Chiar acum, chiar aici, sa apara.

Fara tipografie, transmisa prin viu grai.

Si cu atat mai controversata cu cat lansarea nu va avea loc niciodata.

Scrisa de doi autori care pretind a fi unul singur. Si cu atat de mare impact incat autorul va deveni un astru, si nici cei doi autori reali de la origini nu vor mai putea ajunge la conditia de Autor.

Si toatea astea din pricina unui simple carti despre filme porno.

Nu scrisa, ci transmisa prin viu grai.

Care a dus stadiul de Autor prea departe, spre inaccesibil.

O simpla carte, nu scrisa, ci transmisa prin viu grai.

Pe care nici macar nu am inceput-o.

Dar pare a capata proportii gigantice.

23 decembrie 2008

Eu, din exterior

Când închid ochii, și urechile, parcă pot să ies puțin pe dinafara mea și să mă privesc. Niciodată nu văd în prezent, întotdeauna imagini cu mine din trecut: într-o stație galbenă de metrou, singură pe bancă, cu un caiet în mână în care scrie mic şi indescifrabil că sunt fericită. Eu din exterior nu am faţă, nu văd nicio linie, nici ochii, nimic. Sunt sigură că sunt eu, doar că... nu sunt. Eu, din exterior, nu pot să mă privesc.



Archive - Again
Asculta mai multe audio Muzica »

22 decembrie 2008

Recomandare

Serios acum, va recomand Radio Alternativ. E numai de bine.

15 decembrie 2008

De la ce am pornit si unde am ajuns

Va mai aduceti aminte de vremurile alea pur romanesti, cand piata muzicala era invadata de tot soiul de soparle, hiene, si alte animale cantatoare? Nu s-ar fi gandit niciodata L.A., 3se, as xx, seet kiss ca o sa fie muzica cea mai haioasa si de caterinca din mijlocul unei petreceri, pe numele ei pretentios, de scena din anii '90, bairam. Cand baietii erau imbracati in camasi in carouri rupte si in timpul liber imbracati precum Mos Craciun, ce tanar esti. Cand fetitele purtau codite si fundite. Gizaz, ce vremuri.
Tot din seria asta va prezint funtasticii bumbastici, aspectul este relevant, a nu se consuma ca atare, poate produce efecte secundare, scos din context:

hahahaha
si mania aia cu breakdance, de umpleau salile caselor de cultura ale satelor la fiecare bal al bobocilor, diverse trupe autohotne de "adevarati" breakdancers, sau cum s-or fi numit ei generic, caci nici ei intre ei nu mai stiau cum sa isi spuna de la multimea de porecle.
Daca, in loc de breakdance,inRomania, mania era reggae? Si peste tot existau trupe care cantau raggae, oameni care isi faceau dreaduri si adoptau stilul rastafarai.. in casele de cultura, la balul bobocilor cantau viitorii Patrice si Gentleman. Mama ce Romanie ar fi fost atunci. Vreo doua zile, pana cand venea statul si dadea cu decretul in dreadurile lor. Si dredatii erau urmariti de Militie mai ceva decat pletosul din reclama de la ciocolata cu ROM. Hihihii.. Atata vanatoarea de pace.

14 decembrie 2008

Madagascar Escape 2 Africa

Leul isi regaseste familia, dupa ce avionul in care era se prabuseste. Motivul: interpretarea gresita a palpairii unui beculet rosu, hipnotic, de catre pinguinii care pilotau avionul. Girafa devine medicul junglei. Zebra isi gaseste fratii zebre si se pierde printre ei, pentru ca sunt toti unici. Hipopotamitza incearca o relatie cu un hipopotam basitinas, cu fundul namolos, care ii apreciaza cantitatea de grasime; pentru ca in final sa ii dea seama ca de fapt girafa o iubeste. Pinguinii fura jeep-urile turistilor veniti in safari pentru a repara avionul alaturi de maimutele jucatoare de sah. Turistii se unesc, ca sa supravietuiasca in jungla africana, condusi de Granny, singura care i-a facut sa realizeze ca sunt superiori naturii, pentru ca au supravietuit junglei de beton ("the concrete jungle" aka New York).
Punctul culminant: Leul e exilat din... tribul leilor. Nu a putut sa treaca testul initiatic si a fost lovit in cap cu un bolovan imens de catre un alt leu, pe steroizi. Astfel e obligat sa poarte Palaria rusinii, un amestec de fructe tropicale, si, impreuna cu familia lui sa mature gazelele miniaturale de pe sub copacii din Africa. Singura lui scapare e sa regaseasca valorile prieteniei. Atunci isi da seama ca zebra e de fapt singura zebra neagra cu dungi albe din marea de zebre albe cu dungi negre. Prietenia fiind restabilita, incepe aventura. Fiecare dintre animale are impresia ca problema ei e cea mai importanta. De fapt, problemele mele sunt cele mai importante. Am uitat sa spun ca singurul izvor din rezervatie a secat si au inceput tot felul de incercari de a aduce apa, cum ar fi un sacrificiu facut zeului ploii, sub protectia regelui jullien, cococtat pe un flamingo. Un rechin sare singur din mare pana in vulcan si se sacrifica din gresala.
Leul, zebra, girafa si restul se tot plimba prin jungla din afara rezervatiei, the spooky one, unde nu exista gazele miniaturale cata frunza cata iarba, ca in rezervatie, si se pomenesc nas in nas cu tribul de salbatici newyorkezi. Leul si tatal sau danseaza de mama focului si ii amagesc pe americani. Acestia, din nefericire, sunt mult mai usor de manipulat prin sowbizz decat restul triburilor plimbatoare prin jungla. Intre timp, pinguinii au reparat avionul, i-au atasat niste aripi miscatoare. Asta dupa ce, evident, au avut niste probleme cu maimutele care cereau concediu de odihna, medical si tot felul de drepturi. Leul si tatal sau sparg barajul cu galeata in care erau agatati de avion cu un lant din maimute vorbarete, astfel readucand apa in rezervatie, liniste si toate cele.
Finalul e fericit, "love transcendes all differences", papusa din lemn si pinguinul-sef se casatoresc si pleca cu avionul in luna de miere. Animalele raman fericite in rezervatie.

:))) mai e nevoie sa mai adaug ceva sau e suficient de dubios?
Dar e ok, nu e decat un film pentru copii.
Genericul de final totusi e de remarcat, un mix frumos, o grafica excelenta (I like to move it in interpretarea will.i.am). Printre multi altii, de muzica s-a ocupat si Hans Zimmer.

Climbing


Cand e asa frig si intuneric afara, 24 din 24, imi vine sa imi decorez casa cu toate fotografiile care m-au inspirat, care inseamna ceva pentru mine, indiferent de calitate, si toate cele despre care am impresia ca le-am facut in momente cand lumea uitase sa se mai roteasca. Nu o sa mai am loc de nimic, dar nimicul oricum nu ar trebui sa aiba loc in casa mea. Poate doar cafeaua.
Cald, cald, cald, si nu o sa ghicesti niciodata ce postere mari avem cu o seara inflacarata din Tinerelului. Hei, hei, hei, cate surprize!
www.superfly.fm

13 decembrie 2008

Nunta extremala

Nici nu va explic cat de rock sunt Zdub si Zdob in concert, nici cum am ajuns la concluzia ca o ei o sa imi cante la nunta si nici ce legatura are Batman cu Emir Kusturica. :))))

Eterna melancolie


Una din zilele in care in Bucuresti ploua cu gheata si s-a nimerit perfect sa citesc tot azi un articol in care se propune mutarea capitalei in Ardeal. Pai de ce sa pangarim Ardealul? E ok, nu vreau metrou in Cluj, Baneasa Shopping City in Sibiu sau Rahova si Berceni pe oriunde altundeva decat in Bucuresti. Are farmecului grotesc, cu toate sansele minunate pe care ti le ofera. Si mai toate oportunitatile pe care le gasesti in Bucuresti duc la o inevitabila alienare de pamantul romanesc, teambuilding in Viena, un an de pregatire in Germania si, pana la urma, stabilira permanenta acolo. Cu adevarat o capitala care te atrage cu mreele ei si apoi te da afara progresiv. Exista si eternii melancolci, pentru care plimbarile prin centrul vechi, prin Cotroceni sau prin Herastrau ii fac sa vada cu alti ochi locul de bastina.
Si eu sunt o eterna melancolica, dar pot sa melancolizez oriunde, si pe stradutele Bucurestiului, ale Campinii sau ale Berlinlui. Patriotismul a cazut in favoarea dezvoltarii personale. Doar prietenii sunt aici sa te tina pe loc, iubirea si familia. Si in cazul asta de ce ai mai vrea sa pleci?
:)

28 noiembrie 2008

They say my head is in the clouds

langa mine se usuca raluca la par. ea e singurul om pe care il cunosc care face dus in maxim 3 minute... felicitari
sunt zile ca cea de genul acesta, cand afara e cel mai frumos soare de dupa fereastra dar de fapt e frig ca naiba... cand din stanga vine caldura si totul nu are decat sa fie un mare guguloi de bine....
Pe fundal te pierzi intr-o muzica cu tamburine si tot ce iti trebuie..
asta e..
pana cand o sa iesim afara..

15 noiembrie 2008

2dor.blogspot.com

Buna ziua!

Astazi nu am intrat decat sa va dau un link in care este povestita  calatoria in Etiopia a unor tineri romani jurnalisti, Tea Teodorescu si Tudor Vintiloiu
Refugiati, saracie, antilope, aglomerare, familie, valori sociale si morale, lipsa lor, black or/and white. Suntem toti indisolubil  legati in aceasta viata complexa si imperfecta pe care o impartim.
Jurnalul de calatorie emana prietenie, deschidere si te face sa iti pui intrebari, parca te-ar impinge sa te misti si tu putin din cercul asta mic in care traiesti, sau macar sa scoti capul afara, sa vezi ce se intampla. Fotografiile spun si ele aceeasi poveste, de la inceput pana la sfarsit.  Si fiecare post te tine in supans, te face sa astepti postul urmator cu nerabdare. Una peste alta, merita sa arunci un ochi. Eu astept reactii undeva mai sus decat printre bloggeri si ca povestea asta sa nu ramana doar pe marele blogspot.
:)


Bob Marley-Iron Lion Zion

13 noiembrie 2008

Alifantis

Uite asa, mi-a fost mie dor de Alifantis.
In noaptea asta, cand multe perechi de ochi zac inchise in jurul meu.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet.


Si a mai venit si toamna mah.
Cata dreptate.


Un emokid ar zice ca e tru'. :))) Io as fi sora pukista care i-ar sparge fata cu bocacii.

8 noiembrie 2008

Compot de muzica si internet, versiunea 2.00 The Dears

Ce imi place cel mai tare aici, e ca nu ma simt restransa de nicio regula cretina gen: sa scriu corect sau regulat sau vreodata :)).
Ma intorc la muzica. De cand cu lipsa de Internet/Mess/Informatii/Viata am abuzat foarte mult de mp4playerul meu (poreclit Flutur), un fost-noname suficient de inteligent cat sa redea clipuri cu valori sentimentale, fisiere .txt cu "to do list-urile mele", Radio dimineata si muzica CAAAAT cuprinde. Inerent a fost sa ma si plictisesc de cei 2 giga de muzica cam repede.
Asa ca, fortata de imprejurari, am pornit in calatorie.
Intai am facut rost de cheile unui apartament, in care stiam in prealabil ca exista Internet/Windows/Mac/Wireless/Apa calda/Mancare. Locatia fiind stabilita, am aruncat in rucsac cablul de date, playerul, telefonul, aparatul ,tigarile, o carte si vreo doua stickuri de memorie si cam tot ce mai aveam nevoie.
Ce mi-a placut cel mai tare e ca nu m-am dezobisnuit cu folosirea nicunui sistem de operare in lunga perioada de abstinenta, fie el Windows, Mac sau robinet cu optiunea apa calda. Asa ca am deschis Mozilla si Messenger. Pentru inceput, o tura de Google Reader ca sa ma pun la curent cu mersul lucrurilor in viata reala, de la Aurora-vers.concept futuristica de Mozilla pana la cea mai shmechera invitatie de nunta de la Treibadica. E bun, nu s-a schimbat nimic, ma asteptam pana si la criza economica, si cel mai bun e ca nu s-a observat deloc ca am lipsit asa mult. Inseamna ca pot sa plec din nou.
Si ca sa scurtez periplul meu prin apartamentul-multiutilat-prielnic-vietii, o sa ajung fix la inceput. Vroiam muzica si am gasit muzica. Din greseala. Nicio analiza, nicun algoritm predefinit nu ar fi putut sa dea rezultate atata de bune, nimic altceva decat hazardul. Click, click, click.. si ta daaaaaaaaa:

Sunt canadieni, se numesc The Dears, iar piesa e "22 The Death Of All The Romance". Vocea ei si vocea lui se imbina perfect, se completeaza, cel putin in capul meu, de minune. Si cand si-a pierdut inima ursuletul ala din videoclip mai mai ca dadeam o lacrima. Am sincronizat I am Mac cu I am PC ajutata de Marele-Palarier-Blond, am scos de unde de neunde un fel de stereo combinat cu un sistem 4.0 si am pompat la sentiment pana cand stiam fiecare cuvant si fiecare acord. Din pacate, muzica buna si care sa vina exact cand trebuie in mp4-playerul tau, nu gasesti asa usor, asa ca nu amstavilit pentru moment gura hamesita a Fluturelui cu vreo doua albume de la The Dears si clipul asta, evident. Ramane ca la urmatoarea iesite din barlog sa folosesc aceeasi metoda si sa il mai pacalesc ori sa il dau pe un I am PC si gata.
Hahaha.. credeam ca am terminat, dar am uitat sa zic cat de stupid-funny sunt astia care comenteaza clipurile pe YouTube, Gizaz!! In general.
Astea fiind spunse, ma retrag.



:-> Helloooo, Stupid!
:) Hello Gizaz!

4 noiembrie 2008

Astazi nu.

Astazi nu am nimic pentru tine.
Treci la colt!
Esti pedepsita.

26 octombrie 2008

For once, there's someone for he,for she, for me.


Peste o ora plec. Sau ma intorc. Depinde din ce perspectiva privesti. Sper ca, intr-un moment din viata mea, Bucurestiul sa fie doar un loc intermediar, spre care nu mai plec, la care nu ma mai intorc, ci doar prin care trec.
Insa timpul ma prinde si pe mine si ma arunca de colo colo facandu-ma doar rareori sa ii contientizez fuga. Moment: acum. Ca un segment: saptamana. Aceasta a fost plina de artisti, din toate domeniile, prea multa fotografie, nu stiam cum sa mai ridic capul de sub praful cu care il acoperisem. Si cand o sa dezlipesc ochii, spre adevarul meu, o sa ii inchid la loc de rusine. Majoritatea preferam sa lasam rusinea, sau teama de ea sa ne inchida.
Mai tarziu promit ca o sa va fac cunostinta cu pietonul alb pe care l-am construit astazi si care poarta asupra lui toate regretele mele.
Mai am inca 50 de minute.
Si apoi plec.
Sau ma intorc.

25 octombrie 2008

Le Peuple de L'Herbe

Wait till you hear my next record.
Maybe the critics won't like it, but I kinda think you cats will.



Hahhaha, si acum ca s-a vazut varianta originala, hai sa facem fun de ea :)) Mai jos, varianta kiki riki. :))

24 octombrie 2008

O poezie cu un copac, un fular si niste turturi

Cand ajung acasa, nu ma imbrac, nu ma dezbrac.
Imi spal fata cu apa rece si toata ziua e dimineata.
De aceea e asa liniste. Eu dimineata dorm.

Cei sapte pitici nu au mai trecut demult pe acasa.



si te consideri a fi sau a deveni sau poate un, un artist. pasesti intr-o incapere cu creierii zburati si esti centrul atentiei. in timp, in timp te gandesti ca nu vrei asta, dar pentru moment e destul de satisfacator ca sa nu iti zbori creierii cu adevarat, cum stiu ca te-ai gandit de atatea ori. a venit toamna?daca scot nasul afara cred ca de fapt e vara si nu observa nimeni pentru ca toti s-au intristat doar de la gandul lung carnatzeste ca vine anotimpul in care melancolica-sinucidere-a-neuronilor e permisa prin lege. ce se intampla nu ne pasa. mama ce haos. si ce daca nu intelegi nimic din blogul meu? Treci peste asta. ia uite ce gol e pe aici. imi pare rau ca ai plecat, era bine cu tine.
Fotografie:
Benoit Paille
Rosie Hardy
Cristina Petrescu
Aaron

10 octombrie 2008

Scurt si diferit.

Tara mea e ca o glastra.
Acolo ruginesc radacinile florilor.

5 octombrie 2008

Romania in clisee



"Avem o tara frumoasa, pacat ca-i locuita" spun majoritatea, cu o privire tampa de nostalgie fata de nishte peisaje si oameni pe care nu le(i)-a vazut niciodata si pe care nu dau o ceapa degerata, dar care, desigur sunt din Romania, deci ale lor, si pot sa fie nostalgici si melancolici si desigur .. intelepti. Simtul patriotic desigur, cea mai mare calitate a romanilor, in special a celor care se duc in Spania la capsuni si a celor care manaca lebedele din Austria.
Mno.. nu e asa deloc, pfuaii.. prima data cand am pus piciorul pe un munte cu adevarat a fost la sfarsitul scolii generale, cand un amic care era mebru intr-un club de escalada alpina, m-a invitat " sa vezi care e treaba, daca nu iti place, pleci". Si am ajuns in muntii Ciucas, dupa Ploiesti, cu plecare din statiunea Cheia. Recunosc, parintii mei au preferat muntele de cand eram micuta pana acum, si in fiecare vacanta de vara mergeam in alti multi, insa eram prea micuta sa pot sa ma aventurez mai departe de tabara.
Si usor, usor m-am lasat convinsa sa plec si in traseu, sa merg 8 ore dintre care 3 ore intr-o zona in care nu era strop de apa, de eram mai ceva ca Bear Grylls in Man vs. Wild adunanad apa de pe frunze, si 1 ora a plouat cu tunete si fulgere. Sunt nishte munti cu culmi line, si portiuni stancoase sulptate, unde apar formatiuni diverse. Dupa varful Ciucas (1954 m) catre sud, se dezvaluie Tigaile Mari, Tigaile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Mana Dracului, pajisti insorite strajuite de stanci aspre. Cum sa nu ramai impresionat, si cum sa nu te simti mandru de tine, ca ai fost in stare sa ajungi acolo si sa iti rasfeti privirea si sufletul, si de tara ta, ca iti da voie sa vezi asa ceva.
Cum ar fi daca am trai in Patagonia, in Namibia, in Zambia, in Iraq: animale de prada periculoase, apa foarte putina, jungla deasa,zona de razboi, scorpioni, plante care ucid, animale care ucid, bastinasi care ucid,soldati care ucid, mannn, ostil si letal. cu adevarat, cu cat e mai putin accesibil, mai greu de atins e cu atat mai valoros, insa, in comparatie cu toate celealte, Romania e un fel de tara a elfilor, un tinut fermecat.

Din ziua cu muntii Ciucas pana azi, am strabatut cu piciorul jumate din muntii tarii cu tot ce au mai frumos de oferit: pesteri, poieni, cabane, varfuri, stanci, rauri, izoare,castele, cetati si oameni. Ati fi uimiti sa vedeti cum sunt oamenii pe munte. Parca isi lasa odata cu hainele de oras si tot ce inseamna rautate si egoism. Sunt oameni care iti dau o mana de ajutor fara sa ezite, care pornesc misiuni de salvare cand ai intarziat mai multe decat era programat, sunt oameni care canta si spun povesti.
Si o bucata foarte mica din gama aceasta de oameni se gaseste si prin orase, adica in orice alt oras decat Bucuresti. Scoateti un pic capul, plimbati-va prin Sibiu, cumparati acadele de la o tanti creata din Timisoara, beti o bere in Cluj, uaii si beti cea mai ieftina bere in Brasov, si garantat o sa se schimbe senzatia de :"Romania e frumoasa, pacat ca-i locuita".
Se schimba tot cand inchizi televizorul si deschizi ochii.
E superba Romania, cu tot cu Bucurestiul ei poluat, Vama care numai e ce a fost ( ci un produs care se schimba, la fel ca si lumea), muntii pe care cuceresc si sunt cuceriti, drumurile cu gropi si soselele asfaltate. Si mie imi place tare aici. Iar tuturor care rostesc ideile altora precum cea cu care am inceput postul, le recomand sa descopere prin fortele lor cum e aici si cum e altundeva, sa puna in balanta totul si invete ce e aceea o parere proprie, a unei minti care functioneaza si care stie ce inseamna termen de comparatie. Mai departe, fiecare cu treaba lui.

Iar am impresia ca m-am certat cu cineva cat am scris astea. Probabil pentru ca sunt un om fara casa. Si fara scaun. Si fara canapea. Imi iau cortul si il pun in fata la TNB.
Melodia de azi nu are nici-o treaba, dar intrase pe shuffle cat scriam si s-a imprimat singura pe postul acesta. Eu ce sa fac, nu pot sa ma asez in fata artei. Sunt prea mica in lumea asta mare.
:))
aaaa... si azi e sarbatoare pe la mine prin ograda, aniversam 100 de posturi.


Urma - Back to my room
Asculta mai multe audio Muzica »

4 octombrie 2008

Fuga, planul si indragosteala





Mi-am facut planuri pentru iarna aceasta, m-am hotarat ca o sa astept sa imi creasca parul. Poate daca e foarte lung o sa se increteasca si o sa pot sa fac fotografii sepia, galbene, arse si expuse. Parul cret da bine pe acest gen.
Pana atunci, desi acum doua zile,in Brasov aveam impresia ca iarna a intrat in casa cand am deschis fereastra dimineatza, o sa ma concentrez mai tare la ce vad eu. Si atat. Daca o sa privesc prin ochii altora o sa am tendinta sa cred ca sunt ai mei. In Timisoara mi-am dat seama de asta cand nu stiam ce Dumnezeu e atat de familiar, nu era nimic, pentru mine, doar ca nu priveam prin ochii mei.
A, si m-a plimbat Tudor cu motorul prin Simeria, si tot prin zona aceea bolovanii au scoici in ei.
Referitor la timpul ce a trecut, numai de bine. Las o poza doua si muzica de pe feeling... desi pe feeling acum e Boozoo Bajou - Divers. Waldeck will do just fine in schimb.

23 septembrie 2008

Un clovn mic


Clovnul mic se răsucea pe un fir de nicotina și-l ducea rățușca vaca, chiar aici, într-o gradina.
Jumătatea mea de nas, jumătatea ta de nas, jumătatea lui de nas.

14 septembrie 2008

Perspectiva

Frica și numai frica ne face pe noi, simpli muritori, sa vedem mori de vânt în groaznicii uriași care seamănă răul pe pământ.

Cannibal Holocaust


S-a văzut Cannibal Holocaust.
Din taglines-urile de pe imdb : "Ripout! Barbeque! Devour! How long can you take it?", "The most savage and brutal film in modern history". In special pentru 1980, anul când a fost făcut.
Serios acum, eu sunt emotionala din aia, adica plang la filmele alea care ating coarda sensibila si ma înfricoșez suficient de tare la un horror ok. Insa aici.. well.. nothing. Generația mea e de vina, am sondat pana când nu aveam unde sa mai ne adâncim toate emoțiile încât nu ne mai atinge nimic.
Revenind la film: intriga slăbuța, idee dezvoltata suficient de puțin ca sa para a te lasă pe tine sa o digeri. Problema canibalilor au dezbătut-o mai bine alții. E clar ca un om poate fi marcat mult mai bine de un film care îl stimulează intelectual, nu doar vizual. " Ma întreb dacă ei sunt adevărații canibali?" .. slăbuț..
La sfârșit, dacă intra cu un discurs cuprinzător asupra omenirii și a canibalilor, om și societate, pervertirea valorilor, și cam unde duce setea de glorie (subiect arhiutilizat în literatura și cinematografie), evident în stilul conversațional simplu al întregii pelicule... se schimba valoarea, sau capătă valoare, cum doriți.
Pe segmentul asta, The Saw rulează, toate : intriga bine țesuta, violenta vizuala suficient sugerata și realizata, dar în special horror psihologic, mind games. Te sperie dar te și stimulează intelectual, plus ca e verosimil, dacă ar fi ars-o fantastic nu era la fel.
Din multe motive, Canibal Holocaust e un film slab, privind obiectiv asupra însușirilor pe care le are un film bun. Dar, asa cum canibalii e posibil sa fie morali , asa și filmul asa e posibil sa fie o capodopera intro alta societate, care se ghidează după alte norme, nu neapărat una mai buna, acum ca binele și răul sunt subiective.
O sa îl recomand, e ok sa ai experiența vizionarii lui, atâta timp cât ai un stomac tare.

04:25



Summertime, Janis Joplin
Asculta mai multe audio Muzica »

O ardem orgasmic. Patru minute și 25 de secunde.
Pentru ca întruna din diminețile acestea, o sa te trezești cântând.
Cu aplauze cu tot.
"Summertime, time, time,
Child, the living's easy.
Fish are jumping out
And the cotton, Lord,
Cotton's high, Lord so high." ;)

In seara asta duhnesc :)))))




Ma dor ochii tare, monitorul asa isi zgaltaie imaginea si parca se zgaltaie cu totul.
Am auzit ca iti absoarbe energia, vitaminele si viata.
Imi trebuie o cura in natura, de aia ma intorc in Bucuresti
Daca spun vorbe de duh inseamna ca duhnesc? :))))) Clar :)))
Iar se zgaltaie monitorul.
Piesa asta e perfecta pe mood. Mai putin durerea de cap. Cred ca e de la cafea. Stiam eu ca nu e de mine sa fac pe omul mare.
Hahaha, nu pot sa cred ca si pe piesa asta s-a fixat o amintire. Asa se intampla cu muzica asta, e ca o lipitoare, se baga pe unde poate. Cu nenea Jamiroquai se desfasurau dupa-amiezele pe sezlongul din fata de la Shire, si tot el dadea semnalul ca trebuie sa ma duc sa cumpar rasaritul in stare lichida. Si e mult prea tare sa faci drumul ala ( care e de altfel de vreo 10m, nu mai mult) in unduiri mecanice de Virtual Insanity.
Tot asa de 1 mai, cu o piesa de la Lhasa, pe plaja, doar ca de data asta eu nu m-am miscat deloc, insa perspectiva a fost magica. Frate, iti aduci aminte cand te-ai dus sa iei ceai si toata lumea era exact unde trebuia sa fie, si tu ai plecat exact la momentul potrivit ca sa mergi pe muzica, si eu trebuia sa stau si tu sa mergi si bai.. a fost perfect.

"It's a wonder man can eat at all
When things are big that should be small
Who can tell what magic spells we'll be doing for us "


Jamiroquai - Virtual Insanity
Asculta mai multe audio Muzica »

13 septembrie 2008

Mar Adentro


Don Quijote. Flunk. Oasis. Mar Adentro. Mare? hmm.. inca sunt bronzata
Don Quijote. OST Wicker Park. Flunk. Viata e vis.
Nepotica. Fotografii. Messenger. Intuneric. Rasarit. Noaptea, aici, e multa liniste.
Noapte. Remuscari. Carti mari, groase si inspaimantatoare. Mai inspaimantator viitorul daca nu deschid si imblanzesc balaurii astia.
Lipsa de cuvinte. Lipsa de verbe. Un pic de frica.
Start. Hai, misca-te! Hai! Trezeste-te, somnorosule!
Nu am rezolvat nimic.
Mai incerc si maine.

8 septembrie 2008

Bine v-am regasit.

S-a terminat minunata scurta vacanta de vara asta, s-a cam terminat și vara dacă e sa dam crezare previziunilor meteorologice de pe Yahoo care spun ca în curand o sa ploua suficient ca sa ne melancolizam.
Ca orice student eminent, inainte de a incepe ultimul an de faculta, trebuie sa scap de boabe. Deci de vreo saptamana, invat din greu si fara spor pentru ca tot traiesc cu sentimentul de vacanta si cu placerea fara sfarsit de a dormi in patul meu de acasa.
Totusi, credeam ca stiu care e treaba cu restantele mele, m-am pregatit sufleteste pentru ele, am trecut si peste faptul ca profesorii nostri minunati le-au pus pe toate intr-o singura zi la aceeasi ora, ca sa testeze daca am fost la cursul de superputeri si multiplicare fizica. Si, intr-o zi, apare asta, din partea Universitatii Bucuresti:
"In urma stralucitelor interventii in planul de invatamant,avem de
predat un portofoliu pentru o materie inexistenta in planul de
invatamant 2007+2008.
Didactica limbii engleza pe care ne-au anuntat ca se va face in anul
3, s-a facut in anul 2.....ma rog....
Trebuie sa facem un portofoliu de 5 pagini...1- cu prezentarea unui
subiect de predare si 4-exercitii aplicative.
Acest portofoliu se va face in 2 si se va trimite pe mail la adresa :....
Sper sa vedeti cat mai rapid anuntul k sa reusim sa trecem in anul
3."

Oh rili? Adica o generatie intreaga are o restanta in plus la o materie care nu a existat.
E legala treaba asta? Ministerul Invatamantului s-a sesizat de asta?
Si daca da, cum de se permit faze din astea?
Faptul ca suntem romani sau traim in Romania nu reprezinta o scuza pentru absolut nimic.



Manu Chao-Politik Kills
Asculta mai multe audio Muzica »

12 august 2008

Inchis pentru vacanta.

Inchis temporar pentru vacanta.
Have a nice day!


Stereophonics - Have a Nice Day
Vezi mai multe video din Muzica »

28 iulie 2008

Are you gonna go my way?


Hei hei hei! Patrice, Bestfest, Metallica, Lenny Kravitz... More coming.
So, are you gonna go my way?
Till next time, cheers mate!


Discover Lenny Kravitz!

19 iulie 2008

Cand cineva aprinde becul

Cinci dimineata.
Ca orice om normal, am iesit afara, sa fumez.
M-am lasat. De vreo saptamana.
Pana cand mi-am dat seama ca nu poti sa NU fumezi cand iesi cu prietenii la bere/suc/cafea/ friendly conversation.Poti sa fi cate de sociabil vrei, sai ai o sumedenie de subiecte de discutie, sa ai o seara cat se poate de interesanta, daca nu ai si o tigara in mana, nu e complet. Pentru ca asta esti. Vrei schimbare? Lupta cu adevarat, intorsaturile miraculoase nu sunt deloc miraculoase, necesita multa munca si devotament, implicare, responsabilitate. Cuvinte care nu numai ca iti modeleaza viitorul dar il te mentin undeva unde totul pare vesel si optimist. Lucruri pe care eu nu le-am facut, asa ca,fumez. Si nu dorm. Azi. Inca.
A si am uitat sa mentionez ca e duminica, de fapt calendaristic e duminica, pentru mine e doar o sambata mai lunga, s-a stins becul la un moment dat dar, sunt sigura ca cineva il va aprinde din nou, pentru ca cineva are grija sa apese intrerupatorul si sa aprinda becul in fiecare dimineata. Probabil e greu sa ai un asemenea job, sa fi atat de devotat incat sa nu uiti sa aprinzi becul la moment prestabilit, in fiecare zi. Implica multa responsabilitate, pe umerii tai sta lumea intreaga, toti cei care trebuie sa se trezeasca ca sa isi inceapa jobul, cei care trebuie sa ajunga acasa pentru ca jobul lor s-a terminat, ca sa nu vorbesc de oamenii aia cu adevarat enervanti care trebuie sa se trezeasca fericiti pentru ca e o noua zi, soarele stralucesste sus pe cer si sigur, azi, se va intampla ceva extraordinar si totul se va schimba. Si toate acestea pentru ca CINEVA nu a uitat sa aprinda becul. Uite, asta da responsabilitate. Tipul acesta trebuie sa fie clar un adult ideal. Cineva care nu amesteca jobul cu distractia, cineva care nu va fi niciodata eu. Treaba lui ce face in restul timpului, doar ca nu uita niciodata sa aprinda becul. Extraordinar.
Nu ma descurc prea bine cu lumea aceasta a adultilor, it's just not working out for me. Sunt, momentan, una dintre persoanele acelea careia trebuie sa ii placa ce face, daca nu se intampla asta, partea cu asumatul responsabilitatilor se duce pe apa sambetei. cu viteza maxima.
Nu imi place ce fac acum, din niciun punct de vedere. Dar, pentru ca sunt in situatia aceea in care nu prea ma impac prea bine cu adultul din mine, nici una din celelalte parti ale obligatiilor meseriei de adult nu merge prea bine, cea a deciziilor. Trebuie sa iau o decizie. Nu merge. sunt implicata emotional... ca si cand nu era suficient ca nu sunt responsabila si nu sunt in stare sa iau o decizie.
De ce? Pentru ca sunt in stare sa fiu si avocatul apararii si procurorul in acelasi timp, aduc argumente atat pro cat si contra, aduc dovezi, le sustin. Din ambele parti. Deci nu fac mai nimic mai exact pentru ca ajung tot de unde am pornit, tot contrazicandu-ma pe mine, in gand. I have a busy mind.
De aceea nu pot sa il sufar pe acesta care tot aprinde becul si imi aduce aminte ca o noua zi a venit, o alta zi s-a sfarsit, si daca mai astept mult, multe zile o sa se tot duca asa si eu nu o sa fac nimic altceva decat sa aduc argumente pro si contra pana cand, atunci cand timpul alocat deciziei s-a sfarsit, nu ma comport ca o fiinta rationala, cognitiva - ci pur si simplu, fac ce imi vine in minte primul lucru, I go with the wave. Gresit. Nu asa se face. Si mai tarziu, daca iese bine, ma intreb daca nu cumva a fost doar noroc, doar nu o sa ma bazez pe noroc toata viata. Iar daca iese rau, my self esteem ajunge la un nivel critic. Asa ca, as vrea, macar acum, CINEVA sa uite sa aprinda becul ala si sa ma lase si pe mine sa am o sambata cat vreau eu de lunga pana cand o sa devin un adult responabil, perfect adaptabil unei lumi perfect adaptate la ea insasi si intr-o continua schimbare.
Sunt o fiinta emotionala, afectiva, MA IMPLIC, imi place sa ma implic, imi place sa fac ceva si sa fiu mandra de produsul actiunilor mele, daca iese bine, daca nu sa incerc sa fac mai bine data viitoare sau pur si simplu sa incerc ca urmatorul lucru pe care o sa il fac sa iasa mai bine, sa fie mai dificil sa ma implic mai tare, sa iasa mai bine. Dar nu pot sa fiu responsabila, dedicata, rationala cand actiunile mele tind sa urmeze un tipar, acelasi tipar, over and over again. Ma plictisesc, ma blazez, si , mai rau, incep sa ma gandesc la deciziile mele anterioare, sa le regandesc, sa mi se para ca lumea aceasta nu e deloc asa cum mi se parea mie ca e, ca e posibil sa fie chiar asa simpla si repetitiva (atat pe un plan individual cat si la un nivel colectiv si temporal) precum toti adultii par a o vedea, si toti par a fi impacati cu ideea asta. Asa ca refuz sa fiu adult reponsabil, devotat si olictisitor de repetitiv. That's not who I am. Si daca ai apucat sa citesti pana aici, mergi pe niste carari foarte blurry ale mintii mele, dar pe care incerc sa le clarific si in acelasi timp ai pasit intr-o discutie care nu va avea un final decat intr-o dimineata, cand cineva a aprins becul, iar eu am luat o decizie, bine gandita, adulta si ale carei efecte secundare le pot intelege si suporta. Enjoy the ride. Bumpy road ahead.


Morcheeba-Enjoy The Ride (Feat. Judy Tzuke)
Asculta mai multe audio Muzica »

17 iulie 2008

Koop sau muzica " de aia"

I would like to introduce you to my new favorite band.
Se numesc Koop, sunt din Suedia si canta electronic jazz, si e muzica de'aia sa o asculti cand tocmai ai luat o decizie si ai plecat, cand vrei a new beginning, sau cand esti indragostit sau cand vrei sa dansezi, cand esti happy sau... pana mea.. in diverse alte momente din viata ta, fiecare simte ce vrea (si din pacate cam asa e, suntem niste egoisti cu sentimentele noastre, intotdeauna stau sub lupa si sunt supuse unor interminabile procese si analize, tot de aia imi trebuie mie o pauza).
Koop ascult eu in continuu de vreo saptamana.
Si am si un prospect in clubul de "muzica de aia" : Telepopmusik. E inca in probe.

But first, friends, here's Koop:


Koop - Come to me
Asculta mai multe audio Muzica »


koop i see a different you
Asculta mai multe audio Muzica »


Koop - Whenever There Is You
Asculta mai multe audio Muzica »

I am an:



So I'm an artist!
That explains it all!




What do I do now?

Intr-o nu stiu care marti

Am inceput ziua cu multa tristete, cu multa rau, adunata, depozitata bine undeva adanc si legata cu sfoara . Nu am stiut sa fac nodul destul de bine si s-a dezlegat, si in jurul meu s-a dezlantuit un fel de tornada care a cuprins in jocul ei nebun , frame de tristete, cu bucati mai mari, cu cufere intregi.. iar acum sunt un fel de Katrina cu ochi.
Daca treci pe langa mine pe strada si te privesc e posibil sa te molipsesc si pe tine.. e firg si imi pare rau.. Toate regretele se rasfrang in corpul meu, ratacite si parasite. Caci unii asa fac, isi lasa tristetea pe unde apuca, ii pun funda si o lasa pe o banca in parc. Oricine trece pe acolo poate sa si-o insuseasca fara sa stie, si te mai intrebi de ce primavara cateodata e atat de ploioasa, si de ce canapeaua pare atat de mare cand stai singura la marginea ei.. altii, o tin in maini, si cum te-au cunoscut o paseaza, daca ai bafta sa te mai si indragostesti, pot mai degraba sa iti dea in cap cu o piatra sau ceva de genul, much better. :)
Ca de obicei vine momentul, azi a picat martea, in care NIMIC nu merge..
Habar nu am ce sa mai pun in bagaje, habar nu am ce mai caut aici.




... Cand am scris eu asta?




The Postal Service - We Will Become Silhouettes
Asculta mai multe audio Muzica »

7 iulie 2008

B'estfest - prima trezire dupa


Luni dimineata, ora 11:24.

Dupa trei zile si nopti de concerte, salutat cam cinci ore in fiecare zi soarele arzator, dintre betoane si fix dupa ce am dat gata ce mai ramasese din sticla de sana a colegei. A brand new woman.
Morning.... da, m-am trezit la miezul zilei. In ideea ca o sa fiu tare obosita daca nu fac asta si pentru ca tin la colegii mei de la radio si nu as vrea sa ma vada lunea - obosita, recalcitranta si plina de nervi, mi-am luat doua zile in de relaxare, dupa. Dar somnul acesta in exces ma oboseste mai tare. M-am trezit cu un bot de 1 m, muream de cald, iar acum navighez printre literele din tastatura ca si cand as asculta cantecul sirenelor, cam asa stare de somnolenta am in continuare, pentru ca somnul trage la si mai mult somn, si mai mult somn.... zzzzz



[peste o ora]

Si acum pareri.
A fost foarte cald, foarte multa lume, muzica suficienta cat sa ai si ce sa iti placa si sa admiri si despre ce sa vorbesti de rau si sa fi dezamagi. Platoul plin. Au oferit subiecte de discutie multa vreme de acum inainte.
Insa publicul a facut festul asta sa fie extra tare, am aceeasi reactie ca la Patrice : ma intreb unde Dumnezeu se ascund oamenii acestia in timpul saptamanii? In autobuz sigur nu sunt, in metrou si mai sigur, la radio nu's , la facultate nici atat. Romanii de la Bestfest stiu sa se imbrace, tzoale foarte tari, accesorii pe masura (desi ocazional observam si outfit-uri exagerate), m-am intalnit iar cu prieteni si am ascultat muzica live pana mi-a iesit pe nas. In prima zi, chiar reusisem si fac fac si niste poze, pana cand au aparut reactii pe bloguri cum ca prin filtrele de la poarta au intrat prea multi oameni cu aparate profi si securitatea a luat masuri. Well, bafta mea a fost la inceput, oricum, de la inceput trebuia sa se respecte regulamentul, care e acelasi cam la toate eventurile, si au dreptate, nu pot sa fie niciodata un fest european daca au atatea hibe in sectoare importante gen securitate, ca sa nu mai vorbesc de bratari si atlele.
Totusi, mi-am propus ca in postul acesta sa nu fac niciun fel de critica a organizarii sau a trupelor, pentru ca recatia obisnuita a oamenilor , dupa festivaluri e sa puncteze si sa sublinieze punctele negative si pe cele pozitive sa le lase undeva, doar mentionate, ca si cand tot festivalul s-au simtit extraordinar de prost si cand colo ei au ars-o cat se poate de bine. Dar nu pot sa ma abtin sa spun ce m-a deranjat pe mine: pentru un fest pe o intindere de 3 zile cu atatea goluri intre trupe si cu portile deschise atat vreme - au fost mult prea putine lucruri de facut: puteai sa mananci, sa bei, sa fumezi, sa mergi in Fun Area - un fel de balci mititel unde te jucai ping pong, mihai la lemne sau impuscai punctulete pe bicicleta, insa toate intr-un spatiu de 2 pe 2, puteai sa iti cumperi tot dintr-un mini stand, sa tragi oxigen cu arome, sa mananci pop corn, sa te costumezi si sa iti faci poze sau sa te pupe doamna cu standul...ooo sau daca esti barbat sa te spele niste gagici de la Axe (mesajul evident :daca nu te dai cu Axe esti nespalat su barbatii sunt nespalati de obicei si au nevoie de blonde goale ca sa ii ademeneasca sa fie spalati ) :))))) , camionul cu tipete si Silent Disco, care a fost de departe, ca si anul trecutr, CEA MAI TARE. Dar cam atat,plus cateva alte standuri but not for fun, iar tot ce am enumerat eu mai sus se putea facea easily in prima zi.. ca apoi sa le repeti.. which sucks pentru o multime de 16 000 de oameni, iar in timpul zilei eram cam acelasi crowd, de vreo maxim 3000.

boonn... muzica dj!
NSK - suprinzator de buni dupa atata pauza, la fel de inventivi, foarte ok
Apollo 440 - of.. cred ca prindeau foarte bine la inceputul anilor '90, acum nu au reusit decat sa fie putin expirati, cat se poate de trasi, insa publicul a vibrat si pe soundul lor, ceea ce demonstreaza ca avem cu adevarat oameni receptivi
Alanis Morisette - marea dezamagire, piesele vechi, la fel de ok, piesele noi - La fel, toate, trase la indigo, pe la mijlocul concertului plecai sa bei o bere, sau te duceai la alt concert
Cypress Hill - au rulat baietii, ca de obicei
UNKLE - extraordinar!!!! cel mai bun concert al zilei de vineri si memorabil, Lavelle face o super muzica, vibranta, patrunzatoare, f ok.
The Hot Stewards - niste punkisti cat e poate de amuzanti, cu super einterpretari si geniala atitudine, nota 10 pentru atitudine
Maniac Stree Preachers - nu m-au inspirat deloc, dar am vazut ca isi dadeau sufletul pe scena si multimea era alaturi de ei, asadar, ca toate mai sus, e o parere personala
Kaiser Chiefs - alt super concert
Nouvelle Vague - extraordinari, din nou, pe cat de lasciva blonduta pe atat de fermecatoare vocea ei si roscata cu un cu totul alt tip de farmec, mai inocent, insa muzical Waw! si au continuat gagicile sa cante ceva vreme, sambata seara.
E.M.I.L. - la fel ca toate concertele lor, aceleasi piese, aceeasi atitudine, macar sunt veseli.
Krack and Smack - am stat la tot concertul lor, de la inceput pana la sfarsit si nu am putut sa scap de senzatia de Yonderboi - foarte buni si ei.
Stereophonics - inaltele cred ca erau la maxim, am urmarit concertul mai de departe, din umbra, de unde se auzea mai bine si simteam toti ca parca nu surzim - in priza baieti, muzica la fel de buna ca intotdeauna, dar cateodata chiar vrei volumul mai rezonabil.
Roisin Murphy - uite aici surpriza - au intrat cu vreo ora intarziere si am ramas uimiti ceva vreme - spectacol lucrat, costume foarte ok (fixatie pe palarii dubioase), fata trasa la maxim .. dar dupa ce s-a terminat uimirea si o ardea cat se poate de pop din ala vechi am schimbat ai am ajuns laaaaaa MANUUU CHAO! Ei bine Manu Chao este extraordinar, cu tricoul lui in culorile Roamniei pe scena, cu piesele lui de un regae/ska/latino/rock au tinut publicul in priza mai bine de doua ore.. sau poate a cantat chiar mai mult, cert e ca si el si Nelly au terminat in acelasi timp si publicul a fost senzational, am auzit ca artistii, unde simt publicul ca e receptiv si le place la maxim cu ei, canta peste programul stabilit o gramada.
Well si Nelly Furtado - un show de rang international bine structurat, ea are charisma, a
bagat tot felul de elemente ok in show, cu ale voci care o copletau, dansatori - complet.


Cam asta a fost B'estfest 2008, la Romexpo, organizat de Emag!c.
Mai multe foto AICI.
Iar imi e somn.
Noapte buna.

2 iulie 2008

Am zburat la B'est!


Salve and arrivederci!
O ard punk pe aici in acelasi timp organizandu-mi cele sase zile de vacanta in stilul muzical : una de relaxare, trei de nebunie si doua de refacere, adica somn, ca si asa imi lipseste.
Despre ce vorbesc eu prin intuneric cu ochelarii de soare la ochi, ca sha e cool, daca tot nu vad, macar sa fiu oarba cu stil : despre B'est Fest.
Am fost si anul trecut, am urlat in treaba aia neagra in care ti-ai baga orice dar nu capul, am dansat pe liniste si am urlat cat m-au tinut plamanii la Faithless, dupa ce sacrificasem cateva lacrimi la Hooverphonic si o toma de admiratie pentru Yonderboi.
Anul acesta e reloaded: mai mare, mai tare, mai bine organizat (pentru ca au precedent) si cu mult mai multe nume
come on, just think about it : sarim in cap cu Cypress Hill, o ardem oldie si cu feelinguri de fata batrana cu Alanis Morisette, ranjim suprarealist cu Nouvelle Vague, zburam ca pasarile cu Nelly Furtado si cate si mai cate.
Sper sa mai fie treburile alea cu aripi de la ClickNet si mancarea buna finlandeza, japoneza sau shtiu io ce alte chesti asiatice dubioase ca prezentare si nume dar delicoase la gust. Cine ar manca un fel de manacare facut din 14 ingrediente dintre care nu recunosti decat pui si orez, mai incolo... Dumnezeul cu mila. Dar cata mila, savoare, gust, minunat!
So, people, see ya! Ma duc sa vad viata prin obiectiv, cu filtru roz.


Nouvele Vague - Too drunk to fuck
Asculta mai multe audio Muzica »

24 iunie 2008

Rasta de vara - Patrice


Aseara, la Arenele Romane, o multime colorata de tineri l-au aclamat pe Patrice mai mult de doua ore. Spectacolul face parte din turneul de promovare a celui mai recent album al sa "Free Patriation", lansat luna trecuta. Dupa concertul din Romania, urmeaza spectacole in Franta, Olanda, Elvetia, Germania, Spania, Portugalia, austria si Germania.
Cu Patrice a venit vara, si atmosferic, la ora 00:00 in Bucuresti se inregistrau 31 de grade, si in sufletul meu, unde gradele era erau over the top.
Pe lista celor mai incitante si senzatinale concerte la care am participat pana acum, cel de ieri este, cu siguranta pe primele locuri.
Il ascult de ceva vreme, si, sincer nu eram sigura cat de catchy ar putea sa fie el live, avand in vedere ca muzica lui e foarte soft, e foarte peace and loving asa. Ei bine, the joke was on me, frate, he can ROCK big time. Si am cantat cu el, piese de pe "Nile", "How do you call it', "Ancient Spirit" si de pe cel nou, "Free Patriation", iar la piesa 'Soulstorm', cea mai cunoscuta, am urlat mai bine de 20 de minute :D.
Se vede ca e showman, ca ii place sa fie in centrul atentiei, ca se simte bine pe scena. Dar si eu m-am simtit bine cu el pe scena. Comunica cu publicul, concertul se incadreaza la categoria energie si, vestea buna e ca se si intoarce. Nu e pentru toata lumea si asta ma face sa ma simt foarte bine.
Chiar ma gandeam unde s-au ascuns oamenii aia frumosi care apar foarte rar iarna si vara trebuie sa stii unde sa te duci ca sa dai de ei. Au fost toti la concert. M-am intalnit cu o gramada de prietenii de care nu am mai auzit nimic in ultima vreme, oamenii mei mah, catva semne de intrebare, cateva imbratisari caldurose, multe emotii de moment si niste confirmari cat se poate de relaxante, insa, peste tot zambete.


Patrice - Thought I knew
Asculta mai multe audio Blog »


Patrice-Victoriously
Asculta mai multe audio Muzica »

17 iunie 2008

Welcome to Jamrock!


Damien Marley - Welcome to Jamrock

As vrea si eu un par ca al lui, dar, de preferat, care sa revina la forma normala oricand am eu chef, si poate, daca nu cer prea mult sa se faca si ce culoare vreau eu, dupa starea mea de spirit, evident fara sa fie daunat firul de par, care e mai sfant pentru Pantene ca vacile pentru indieni!

3 iunie 2008

Punk Flaubert


In 1839,Gustave Flaubert, a fost exmatriculat de la College de Rouen pentru huliganism si nesupunere. Privind in urma el afirma ca :" Fiecare dintre noi adaposteste o camera regala in inima. Pe a mea am astupat-o cu un zid de caramizi." , era un fel de "Take that motherfuckers!!!!" mai stilizat. :) Desi nu a spus asta, cam asta vroia sa spuna.

In 1880, scapatat, singur si obosit, Gustave Flaubert inceteaza din viata. In obituarul pe care il scrie, Zola afirma ca patru cincimi din locuitorii Rouenului nu-l cunoscusera deloc pe Flaubert, iar ceilalti il detestasera. Romanul "Bouvard et Pecuchet" ramane neterminat. Unii spun ca munca la acest roman l-a omarat, Turgheniev ii deslusise, inainte ca Flaubert sa fi inceput treaba, ca subiectul se preta mai mult la o povestire. Dupa funeralii, un grup de persoane indoliate, prinre care poetii Francois Coppee si Theodore de Banville, hotarasc sa ia cina la Rouen, in amintirea romancierului savarsit din viata. Cand sa se aseze la masa, descopera ca sunt treisprezece. Superstitiosul Banville insista sa mai gaseasca un mesean si ginerele lui Gautier, Emile Bergerat, e trimis sa caute pe cineva pe strada. Dupa ce e refuzat de cateva ori, se intoarce cu un soldat aflat in permisie. Militarul nu a auzit in viata lui de Flaubert, dar este dornic sa il cunoasca pe Coppee.

Recomandare:"Papagalul lui Flaubert" de Julian Barnes.

21 mai 2008

Garga

Am visat gargarite.


dream a little dream of me...ella &luis
Asculta mai multe audio Muzica »

19 mai 2008

In afara capitalei

Week-endul acesta s-au intamplat un milion de lucruri in Bucuresti, concert Kyle, concert Moonspell, Noaptea muzeelor unde s-au calcat oamenii in picioare pentru o portie de cultura gratis, pentru ca tot ce-i gratis trebuie folosit la maxim chiar daca, de cele mai multe ori e inutil, si diverse alte concerte si iesiri. Persoana de fata, s-a tirat la munte, unde am invatat cate ceva, cum se face super gratar, ca Pancha da dureri de cap, ca pernitele gonflabile de la Rompetrol sunt extra comfy si cine e Rossi! Apparently nu am mai iesit de quite a while si era clar ca e ceva in neregula cand pana si tata mi-a spus : "Parca anul asta nu ai iesit nicaieri, tocmai tu, esti bolnava, esti deprimata sau ce ai?". Mno, daca tot am acordul parintilor sa fiu eu, hai sa fiu eu in continuare :))
Petrecand atat timp in Bucuresti, cu munca, cu facultate, cu trecutul asta al meu care refuza sa ramana trecut si ma loveste peste ceafa din doua in doua zile in cel mai neplacut mod posibil, cu nopti pierdute aiurea tocmai din dorinta de a nu lasa zilele sa treaca una identica cu cealalta, am uitat ca ce imi face placere si ce ma relaxeaza e exact ce am neglijat. Uitarea, peisajul, cand ating un varf (de munteeee!!!). Riscam sa ajung ca cei doi domni care tot il asteapta pe Godot:
"ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm! " :)))
Multumim doamnei Mihaela pentru o omleta senzationalllaaa, familiei Paul ca ne accepta si ne iubeste, providentei penru ca baga niste coincidente exact cand nu vrei dar se dovedesc folositoare pe termen lung si experientiei care ne invata ca Iadul e corporatist. Btw, bilete la Patrice = checked!
Causeeee y
ou are truly majestic, full of natural mystic, in the times so unexpected !
Piesa asta imi da o stare mult prea frumoasa si am bagat la pachet niste amintiri to make it last forever. Life is so unexpected man!






13 mai 2008

Click play to get the mood.

Cum e afara? .. a, da, e soare mah! Si ce iti spune asta? ... E cald, e soare, e bine.
Hmm.. e vara?.. Da beii, e vara. Mai esti ciufi ? No way babe, e vara, facem plaja, avem pielea shinny brown si se asterne tacerea si linistea dinauntru, ca sa poti sa absorbi cu mai multa intensitate soarele.
Da ciufi, vezi ca te iau de mana si plecam. Plecam? Nu babe, zburam.
Nu m-a surprins nimic pana nu mi-am dat seama ca paseam in afara visului, acum ne-am eliberat.
Vorbesti prostioare, hartii mototolite si zmee. I’m just happy babe.
Tine-te bine, pasim in vis. Waiii, fucking Stargate!! :)))) Haide mah, nu poti sa fi serioasa macar putin? Ba da. :)))))))


11 mai 2008

Ghiciti sarmaluta!

Fam. Moldoveanu e fericita sa anunte venirea pe lume al celui de-al 5-lea membru. Paula Ioana Moldoveanu, cunoscuta si cu poreclele de "sarmaluta", "puisor".,"printesa", "bebela" si cu porecla mostenita din familie (pseudonim folosit in cazul tuturor duamnelor si domnisuarelor din fam.Moldoveanu) si anume de " iubita mea frumoasa". Recunosc, am patentat expresia. Domnisoara din imaginile de mai jos ne-a onorat cu prezenta in ziua de miercuri - 7 mai si sta sub semnul zodiacal de Taur. Astrologii spun ca e o persoana loiala, tenace, care iubeste stabilitatea dar e foarte incapatanata (aveti grija viitorilor pretendenti) si are tendinta sa devina posesiva (si mai mare grija domnilor!!) si pietrele pretioase benefice sunt coralul si smaraldul (o sa ii aduc la cunostinta taticului :) ).
Doamna Moldoveanu Senior si Domnul Moldoveanu Senior sunt mandri de noua lor functie de Bunelu' Nebunelu' si Bunica Nebunica si de faptul ca sarmaluta o sa umple casa de zgomote si veselie si in sfarsit Bunelu' Nebunelu' are pe cine sa joace pe genunchi( si asa vroia de multa vreme).
Eu, adica Tusha, am predat stafeta de "cea mai mica din familie" si o prezint mai departe blogosferei.

Doaaaaaaamneeeeelooooooor si dooooomniiillooorrrrr!!!!!
Ghiciti sarmaluta!

9 mai 2008

Conversatii cu trecutul

Cand ceva e sortit sa mearga prost va merge prost indiferent cat de mult ai incerca,s-a terminat prima oara prost, ei bine, fii sigur ca si a 7-a oara se va termina la fel de "de cacat".
si de ce.. uite de aia! pt ca a fost o bresa in schema universala cosmica si tu ai cazut direct in ea, cu totul, si nici macar nu te-ai prins.. na.. de-aia! acum doar ai deschis usa balaurilor in comarurile tale, o sa vina in gasca.
O sa imi iau o plasa din aia de prins fluturi, versiunea mai mare, pentru balauri.

6 mai 2008

Trezirea de azi!

A trecut mini-vacanta de 1 mai (cat ma distreaza formularea asta), s-a intors realitatea. Hai sa ne indreptam privirea spre lumea care ne inconjoara si din care facem si noi parte, cine stie cui ii vine ideea salvatoare.

In ziua de 6 mai 2008 suntem inconjurati de: razboaie, militari americani care ucid tot ce prind in cel mai brainwashed american mod posibil, copii care se prostitueaza ( deja faptul ca fumeaza ca serpii de la 10 ani nu mai imprezioneaza pe nimeni), resursele de petrol din intreaga lume se duc cum vezi cu ochii si marile puteri ar face orice sa detina monopolul de la crime pana la sclavie postmoderna, am creat atat de multe fabrici si roboti si cacaturi din astea chimice incat juma’ de planeta e somera si moare de fuame pt ca locurile lor de munca au fost ocupate de propria noastra creatie, si cei care au ce sa mnance au marea bafta sa consume alimente modificate genetic care nu iti fac nimic mai mult decat sa iti sangereze stomacul si pe termen lung sa actioneze si genetic asupra ta si a copiilor tai – mutanti fara maini si cu 4 ochi.

Prieteni cu care uitam de tot si de tuate in Vama Veche, pe scaunele birourile noastre frumos decorate cu gargarite, in spatele obiectivelor si in fata LCD-urilor, mare atentie mare ce se intampla in jurul nostru chiar acum, cand sorbim din cafeaua noastra la filtru fix din bratele corporatiei:



New Delhi – 6 mai ’08. Sute de fermieri indieni protesteaza impotriva recoltelor modificate genetic.Acestia cer statului sa interzica acets tip de recolte deoarece au efecte seundare precum incetarea cresterii, sanagerarea stomacului, cancer de ficat.(!!!) AFP PHOTO/LIU Jin










Beijing- 6 mai ‘08. O femeie purtand o esarfa pe fata in drumul ei spre munca.Gazduirea JO in Beijing a ridicat intrebari referitoare la sanatatea atletilor. Se fac incercari sa se imbunatateasca calitatea aerului(!!!) pe termen scurt, inchizandu-se diverse fabrici pe moment. AFP PHOTO/LIU Jin




Si daca te ajuta cu ceva ca astea se intampla preponderent in tarile de mana a III-a, you lose pentru ca sunt tot oameni, tot cu familii, si cei care sunt principalul factor ai nefericirii lor (si implicit si a noastra) sunt exact la fel ; oameni- poate mai aproape de tine decat crezi, cu familii, copii.. De cand e normal (corect) sa ucizi in cunostina de cauza 1000 de oameni prin alimentele astea tampite pe care ii obligi sa le manance dar daca iti moare pustoaica cu seringa in vena sigur e vina altcuiva si un scandal de proportii e iminent?

Is this the world i want my children to grow up?

Si trecand peste dezastrele facute de om la nivel mondial, adica peste mari si tari, revenind la patria muma. Nici aici lucrurile nu merg prea roz, se fura ca’n codru, “viitorul tarii”, studentii o ard cat mai dubios posibil ori ca sa faca rost de bani sa isi plateasca chiria inimaginabil de mare sau facultatea (asta daca chiar le pasa) ori isi baga picioarele si din nou recurg la substante letale de inveselit pe termen scurt sau pur si simplu (most of the times) renunta la valori, viitor si inteligenta si devin depresivi/manelisti/pitipoance, batranii cersesc pe la metrou, oamenii veniti de la tara sunt huiduiti pe strada, pustii de 12 ani fug de la scoala ca sa “nu faca nimic” intr-un bar all day long si noaptea vorbesc pe mess “chiar nimic" cu ceilalti pusti cu mintea goala.

Probleme ca el ma iubeste, el nu ma iubeste, cati bani sa fac ca sa imi cumpar ultimul telefon scos pe piata sau din astea par destul de insipide dupa ce privesti in perspectiva si te pui putin in pielea celui de langa tine, nu se stie niciodata cand o sa fi chiar tu in locul lui.

Ce s-a intamplat cu Shinny Happy People, cu un mers la munte din cand in cand, cu “hoinar cu inima usoara si buzunarul al fel”, cu vama descrisa mai jos, cu cacatul ala de sentiment pe care il avea Stfean Banica cand ii punea la gat colierul ala oribil lu Oana Sarbu in Liceenii (ma rog, nu am ales foarte bine exemplul, Liceenii era fix contra-exemplul la ce se intampla cu adolescentii in perioada comunista)?

Inca sunt, inca iubim, inca mai sunt oameni ca noi, si se mai nasc si altii insa solutia tuturor acestor probleme imi scapa.. nici macar pentru mine si pentru viitorul meu.

Sunt intrebari pe care nu am cum sa mi le pun, lucruri de care sunt constienta si le vad insa nu stiu inca cum sa le rezolv. Pot doar sa ma mai trezesc din cand in cand si sa vad ca nu e ok, ca uneori ma complac in starea de lene sau de moment si uit sa urc, sa evoluez, sa merg mai departe fara sa uit ca o fac pentru mine si pentru viitorul meu.

Uite macar o idee buna : mic jurnal de fapte bune

5 mai 2008

4 pitici cautau o femeie :)






Joi , vineri, sambata am facut o escala in paradisul fotografilor, intr-un loc in care imaginea generala, subima prin definitie, s-a deconstruit in mii de imagini la fel de intense insa constiente de apartenenta lor in intreg. Suna complicat tare dar fix asa a fost, m-am hranit cu imagini si cu imaginatie cateva zile, ca sa nu mai fiu bantuita de trecut, dat fiind faptul ca intr-o confruntare directa ma comport ca un copil cretin gatuit de emotie.. which sucks pentru ca aveam fuarte multe de povestit/impartasit si cautam o oarecare liniste.. my bad.
Si apoi a urmat muzica.. multa muzica care s-a scurs prin mine incet incet cu marea cu tot. Inca e aici, marea.
Oameni frumosi, multi oameni frumosi.. si linistiti, veseli, si de-ai mei.
E clar o chestiune de perspectiva.
Si am jucat mima 6 ore in continuu la intoarcere, pe rapidul nu foarte rapid.
Azi, luni, Oaie se uita cu ochii bulbucati la mine si eu cu ochii pufosi la el. N-avem chef si prea ma urmareste vara, pe holuri se aude jazz, in birouri la fel.... sunt neproductiva in atmosfera asta de relaxare. Oaie la fel. Oaie oricum e neproductiv de fel, e de plastic. :)

din maximele de vacanta in timp ce jucam acoperisurile, mima, si alte mindgames:
" 4 pitici cautau o femeie"
"Buddah Cauta nisip in vagin"

Si alte cautari nebune in episodul urmator. :p

Si din cutia muzicala de azi a iesit cu flacari :... tananana ...
Tanya Stephens - It's a Pity

30 aprilie 2008

fuga in cerc

Atunci cand plutesti in deriva in acvariul tau, si nu se vede insulita, te prinzi cam de orice pare a pluti in directia buna... fara sa te uiti pe ce Dumnezeu pui mana.. eu m-am prins de o bucata din vaporul care a explodat in trecut si am observat ca undeva, cu mana dreapta am pipait si un ciot dintr-o pluta folosita des pe apele acestea involburate si mereu abandonata. Asta e problema cu acvariul meu,e prea mic si tot dau de camasi descusute la o anumita perioada de timp.
O sa emigrez spre un acvariu nou, fara resturi de plute vechi si epave. Dar nu stiu sigur cand. Momentan plec la mare.

A, da .. si inca ceva, va recomand sa ascultati Smart FM, cat plec. Cand ma intorc preiau stafeta.

27 aprilie 2008

Cutiuta muzicala: Meet Cocorosie



CocoRosie reprezinta un duo muzical format din surorile Sierra Rose Casady ("Rosie") si Bianca Leilani Casady ("Coco") in 2003. Sierra canta la chitara, pian si harpa si contribuie si la partea vocala. Vocea Biancai este cea care iti ridica parul de pe spate , tot se ocupa si de percutie folosind instrumente diverse printre care si jucarii vechi. Lumea Cocorosie este ca o vanatoare de unicorni, unde armele nu exista.

Oricum fetele acestea doua fac o muzica extra ciudata dar foarte lucrata si profi like din toate punctele de vedere. Nu poti sa spui clar ca iti place, dar nici ca nu iti place. E genul ala de muzica pe care vine la fix exact cand nu te astepti, ca un cufar pe care il ai dar nu ai stiut niciodata ce contine, si daca il deschizi la momentul potrivit vei fi mai mult decat uimit si indestulat cu sunete, insa daca il deschizi mai devreme sau prea tarziu, te va intampina pustiu.
Stiluri : indie rock,trip-hop,indie electronic,post rock/experimental/dream pop

Discografie:

* La maison de mon rêve (Touch and Go/Quarterstick Records, 2004)
* Beautiful Boyz EP (Touch and Go/Quarterstick Records, 2004)
* Noah's Ark (Touch and Go/Quarterstick Records, 2005)
* The Adventures of Ghosthorse and Stillborn (Touch and go Records, 2007)

Albumul "The Adventures of Ghosthorse and Stillborn" este cel de-al patrulea album al lor si a fost lansat la sfarsitul anului 2007 la Touch and Go Records.Piesele sunt briliante in abordare, de o simplitate aparenta sunt foarte bine lucrate si complexe,te va atrage mai mult versatilitatea Biancai si lui Sierra pe parcursul albumului.Cel mai bun cantec de pe album, este de departe “Werewolf”, o panza tesuta din pian , beaturi rasfrante si vocile de basm ale celor doua. Insa albumul va captiva orice ascultator care ii dedica putin timp si atentie.

The Sea is Calm e my personal favourite, dar Cocorosie au scos 4 albume excelente, merita sa le ascultati pe toate, so feel free to looked them up.

Fara titlu



Uneori ma doare ca trebuie sa ai mai putine sentimente si mai multa inteligeta. Paream mai sincera inainte. Dar daca a fi sincer inseamna sa te arunci peste bord, era o sinceritate a infrangerii. Sa te sinucizi e usor. Sa traiesti fara un dumnezeu e mai greu. Betia triumfului e mai mare decat betia sacrificiului.
Nu mai e nevoie sa fac atat de mult ca sa acopar ineficienta transmutarilor mele interioare, ca sa gasesc un substitut pentru intelegere. Trebuie sa fac putine, dar cu foarte multa forta.

Prea multa luciditate.
Spre dimineata ma intorc in Bucuresti, cu eternul meu partener de drum, Radu. Am gasit unul dintre caietele mele de notite, de toamna trecuta. Odata am scris intr-o dimineatza foarte insorita cand aveam timp sa stau intinsa in asternuturi si sa privesc cu adevarat in jurul meu si in mine. Ca de obicei, e foarte straniu sa citesc acum ce gandeam atunci, dar de data asta sunt geloasa pe acest eu separat, pe existenta lui intr-o dualitate temporala. Nici acum nu inteleg nimic si orbitez aceeasi frenezie de a ma lega rapid de ceva care sa aiba printre atribute "rescue me". Mai sus, Anais Nin.
Eşti varzucăăă!
In deed, I am.

Ca soundtrack in seara asta avem Cocorosie - Bear Hides And Buffalo...

later edit: Hehe, se pare ca la 7 dimineatza nu eram singura ciudata care o ardea bosumflata spre Orasul Nimanui si al Tuturor. Alaturi de the flesh-and-re-aranged-bones married Radu a inceput dimineatza cu rasete.. Good to have friends. Si note to myself, sa plec mereu cu rapidul 732 dinspre Curtici, arata euro-normal, as in romanian-luxury, si ca romanu cand am intrat amandoi inauntru, intrebare era " Pfuai daca aici e asha, cum o fi la clasa I ? " :)))) Inca ceva, Radu al meu de tuate zilele nu e acelasi cu Radu de azi.. au fost doi Radu azi, unul mai putin vorbaretz.. de fapt, unul mut de-a dreptul.

18 aprilie 2008

Nino! Nino! Nino! Splash! Zdrang!

Aseara, intr-un iures total am avut timp sa sun si la ambulanta din lipsa de masina cu care sa deplasam vatamata spre spital:
Eu:- buna ziua, se poate sa trimiteti o ambulanta pe bd. Expozitiei nr.23, cat de urgent, avem o fata care.......bla bla ?
112(dupa cateva minute de asteptare si de conversatie standard): - Ne pare rau, dar nu avem nicio ambulanta in zona dumneavoastra.

.......WTF? Va credeti firma de taxi sau de pizza? Cum adica nu aveti ambulanta in zona asta, mai ales in conditiile in care spitalul e la 2 statii de mine?

(tunete, fulgere, capete de morti in norisorul de deasupra capului meu)
Pana la urma s-a rezolvat de la sine.. fara ambulanta care nu era in zona! Ma lasi mahh! Ca daca era vorba de fata analfabeta a lu Base trimiteau tot spitalul dupa ea, dar cand e vorba "doar" de o studenta , care "doar" are o criza.. nu se poate!
La revedere Romanie, esti frumoasa da' esti proasta si mi-a soptit o pasasarea ca se poate mai bine, altundeva! So, b bye, imi iau prietenii si plec.

15 aprilie 2008

Alexandru Andries - Lucruri mici



Respiraţia ta
Mă trezesc cu ea
Tre' să recunoşti
Că e şi asta ceva !

Andries e perfect in momentele in care visezi dulce sau ai cosmaruri.. sau fericirea e cuibarita in palma ta.. sau fericirea e atat de departe.. si primavara e plina de lalele.
Iar piesa aceasta e superba.

Pentru o aceeasi stare de liniste, cand ploua asa urat afara o sa mai recomand niste muzica. Pentru ca intre mine si afara e un geam gros, o canapea cam rupa ce-i drept si veche dar moale si primitoare ca doua brate mari, niste ganduri care pot sa imi serveasca drept umbrela oricand arunca cerul cu apa rece si Andries cum urmeaza, mai jos:
- "Eu, Lia si Illinka"
- "Ca nisipul femeile sunt"
- "Soarele arde tare"
- "Tu, la pian"
- "Noaptea"
-"Lucruri mici ", din nou si poate pe repeat
-" Un pian fericit"
- "Pranz in doi"
-"Nu'l dau pe azi pentru maine" pentru ca nu il dau pe azi pentru maine

Imi place, dar imi place degeaba.



Intr-o lumea ideala ar trebui sa faci ceea ce iti place si tot universul sa te ajute in privinta asta. In lumea in care traiesc eu ce imi face placere e foarte posibil sa ma lase “moarta de foame “ ca sa o citez pe mama.

Imi place muzica foarte tare si foarte colorat in acelasi timp, pot sa simt si ca inima o sa bata atat de tare incat o sa explodeze pe piese cu adevarat emotionante,cantata de femei cu voci exceptionale, de la cele grave care ma ating cel mai mult la voci ascutite care de obicei ma fac sa plang, pot sa ma armonizez imediat cu piesa, cu tipul de muzica , fie el dinamicul dnb sau pianul lui Ray Charles.. pentru ca de la alternativ la jazz nu e un pass atat de mare , daca te ghidezi dupa capacitatea de absorbtie si emotie a ascultatorului ..

Imi place fotografia... dar imi e frica sa nu ma dezamagesc pe mine cu ea.. oh nu sper ca nu.

Imi place sa fiu libera, sa nu traiesc intre deadlineuri nebune sau sefi care se razgandesc exact dupa ce ai terminat de facut tot , pentru ca intr-un acces de furie o sa ii lovesc cu monitorul in cap J dragalashh cu ura!

Imi place cand oamenii chiar să fac ceea ce spun si spun ceea ce fac, evitand astfel dureri de cap inutile si fire albe de par premature.

Vreau sa pot sa protestez imporiva lucrurilor despre care cred cu adevarat ca sunt gresite, cum ar fi schimbarea Vamii intr-o statiune de lux, ma duc si ma leg impreuna cu prietenii mei, de stalpul de la stuf Vama Veche, o saptamana. :) Sa am libertatea de a ma exprima si privilegiul de a fi ascultata, tot timpul.

Uf .. si cate imi mai plac.. sa descopar prin propriile puteri toate colturile ascunse ale lumii, sa pastrez marturia fetzelor pe care le-am vazut si lucrurilor pe care le-am invatat, cum ar fi urcatul pe munte in pantofi te poate costa viata uneori.

Imi plac festivalurile, concertele, imi plac si nu imi plac, depinde de cum sunt organizate, daca sunt pentru fani, pentru public, pentru arta, sau doar pentru imagine si bani.

Prietenii mei sunt foarte importanti pentru mine si as vreau,pe cat posibil sa fiu acolo pentru ei cand au nevoie de mine sau chiar cand nu au nevoie de nimeni doar de cineva care sa stie ca sunt independenti .

Imi place sa iubesc si sa fiu iubita, sa adorm imbratisata si sa ma trezesc zambind.. dar imi place la fel de tare sa ma cert cu oamenii nebuni si sa plang cand nu mai e nicio solutie.

Imi place sa scriu , sa ma vad cum evoluez, sa ma pleznesc cand totul se indreapta spre crappy.. sa citesc, sa am chef sa citesc, sa beau ceaiuri aromate si iarna sa ma trezesc in miros de placinta proaspat facuta , cu scortisoara multa sau cu vanilie...

Si ce sa ma fac cu toate placerile acestea ale mele care nu ma duc nicaieri.. nu ma lasa decat sa fiu eu.. dar sa fiu eu degeaba pentru ca, iesind putin din spectrul vietii si placerilor mele, angajati sunt oamenii care isi reprima toate astea, oamenii de succes nu sunt ei insisi in ruptul capului, oamenii pe care ii admira mama si ar vrea sa fiu ca ei au calcat in picoare multi ca mine ca sa ajunga unde sunt.

Sa renunt la mine ca sa fiu ca voi? Sau sa fiu eu pana cand eu o sa fie sinonim cu saraca, flamanda, trista intr-un final si dezamagita de o lume care imi da voie sa ma extind in toate directiile creatiei dar pentru asta imi roade radacina putin cate putin pana ma ofilesc? Tricky. Business man sau cersetor? Sot sau amant? Si serios ca ma fac hippie globetroterr cu bicicleta daca se situatia asta continua. Poate undeva, intr-un satuc uitat de lume, ceea ce vreau eu se poate fara sa albesc prematur si sa ma imbolnavesc de nervi in timp ce uit pentru ce dumnezeu lupt in primul rand. Sau poate mai e cineva (adica voi) care are aceleasi nelamuriri asupra vietii ca si mine, atunci hai sa facem ceva.. .. lumea e construita de oamei, tot noi stim sa demolam si sa reconstruim sau cel putin sa facem un turn undeva care sa atinga cerul :)