Hello my friend, it's getting cold on this island

M-am eliberat de stres

Si daca nu ai cum, da vreiii ueeeeee, fii sigur ca in momentul in care nu te astepti o sa se intample.
Cazul meu astazi – m-am deplasat spre incinta din spatele scenei ca un adevarat detectiv, am analizat toate posibilitatile, am izolat pe cele mai probabile si mi-am dat seama mult prea tarziu care era de fapt rostul intalnirii. Desigur, toate acestea dupa ce mi-am construit o mie de scenarii, in care oscilam de la “o sa cada in genunci si plangand o sa imi faca o oferta, pentru ca la sfarsit umili sa fie deacord cu resturile de timp pe care o sa le arunc spre ei” pana la “a fost o farsa”.
Revenind la idee, ghici care era motivul: sa cunosc dusmanul! =))
Stii tu, cand nu cunosti o persoana decat dupa modul in care scrie , e posibil ca in momentul in care atribui o imagine cuvintelor sa fi oarecum dezamagit .
Nici macar atat, totul s-a produs cu o indiferenta totala, ca si cand lunile acestea in care ne citim reciproc si ne gandim cum sa aflam care cine e si sa ne injunghiem pe la spate sau mai stiu eu ce criminali nebuni sa ne trimitem prin posta, am avut parte de un schimb rece de priviri, un “Salut!” amarat si un “Deci tu esti... .. “.
Normal ca in acelasi timp deasupra capetelor noastre deja era balonasul cu fulgere, tunete si mesajul “DIE BITCH!” =))
A ramas sa ne intalnim pe o banca de lemn sprijinita de scoici, sa nu ne privim decat prin paharul de Cuba libre si sa ne mai vorbim cand porcii or bea Red Bull.
Am plecat razand si de o mie de ori mai puternica si mai increzatoare.



“Nu conteaza cat de des
Nu conteaza cat de-absurd
Ma eliberez de stres”
E.M.I.L.


P.S. O cautare pe google astazi, cu rezultat blogul meu: "de ce nu poate un melc sa fuga". Sper ca respectivul si-a gasit raspunsul la intrebarea lui fundamentala =))

Play me home.

Crezi ca poti sa iti dai seama, care este Raiul si care e Iadul, care sunt cerurile albastre sau unde e durerea? Poti sa faci diferenta dintre un camp verde si liniile reci de cale ferata? Dintre un zambet si un val? Chiar crezi ca poti? Te-au convins oare sa iti dai la schimb eroii pe fantome, ori cenusa fierbinte pe copaci? Arsita pe o briza? Comfortul simplu pe maruntis? Oare ai schimbat rolul secundar in razboi pe un rol principal dintr-o cusca ?

Cat as vrea sa fii aici. Suntem doar doua suflete pierdute, inotand intr-un acvariu. An dupa an, alergam prin aceeasi tarana. Ce am gasit pana la urma? Aceleasi vechi temeri. Cat as vrea sa fii aici.

Vreau sa simt in romana sau vreau sa imi desemnez o limba ca fiind numai a mea, vreau sa imi cante sufletul cu un glas atat de cunoscut incat uneori, chiar sa il si aud, vreau sa cante asa cum imi canta tata cand eram micuta si plangeam, iar el inventa cantece pentru mine. Am uitat asta.

Pink Floyd. In acvariul meu.

Piesa zilei - mare cu gust de cafea

Piesa zilei, hehe, cam da.
Am o mie de amintiri legate de piesa asta , "Buy me with a coffee" de la Urma. Ce mai plangeam si ma mai perpeleam eu, cu butonul de repeat on. Daca imi aduc aminte bine, pe tot albumul asta plangeam ca apucata si ma vedeam tare neindreptatita si neinteleasa si in acelasi timp simtem marea si aveam gust de nisip. Mi-as fi dorit o mare care sa ma salveze dar sa imi si amplifice durerea, daca trece repede parca nu a fost si iar vezi fluturasi unde zboara dracusorii cu furci ascutite. Si atunci vedeam cum lumea se sfarseste si eu am cazut undeva intr-o crapatura din timp, unde numai bine nu e, si cum Dumnezeu de s-au complicat lucrurile in halul asta cand erau atat de simple si de zambitoare. Eh, s-a terminat si cu lacrima dinainte de somn si tristetea de la trezire. Bate la usa una noua dar nu ii raspund.
Viata mea de pana acum, cam tot ce imi aduc aminte, are impletita muzica, de la dub, classica, drum'n'base,hardcore,electronica pana si o piesa ambientala, de pe Buddah Bar si-a gasit un loc tare frumos in amintirile mele, ca sa nu mai vorbim de Sublime si NOFX Pentru ca inseamna cu adevarat ceva. Si uite aici trecerea de la "Tu ce muzica asculti?" la "Tu ce simti?", dintrodata a devenit mai important feelingul decat imaginea. We're growing up, my friend.
Recomand Urma , toate albumele, pentru un suflet usor, vesel, trist, pentru orice moment in care ai chef de nisip, scoici, mare, piele sarata si somn dulce, pe plaja, intreupt de sarutari.. nah de aici vis frumos!

ZMEUL

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Eu am dormit pana tarziu.
Mirosea a foi de dafin, sau un alt miros de sambata. Stiam ca trebuie sa facem zmeu si am urcat scarile in fuga. Intrasem deja in padurea de bambusi. Noi am descoperit scarile sau pustii blonzi si fetitza africana, care isi construisera deja cazemate?
Prin frunze, erau angajate pasari full time, sa zboare din creanga in creanga, dar nu ne-am temut. Se facuse frig si am impresia ca radeam cam tare. Am urcat mult pana la banca, insa nu am intarziat. Cand am salutat femeia de piatra, ea deja statea mititica si asculta toate ineptiile noastre. Totusi a ramas tacuta. Si ea, ca si noi, astepta sa ruleze filmul. Alb-negru. Am coborat scarile si am iesit din bambusi.
A zburat zmeul. Avem frunze in cap.

1. 
   

De ce prefer Cartoon Network in engleza.

Dupa ce ca Google ma duce direct la google.ro, un portal mult mai putin puternic decat google.com (parerea lu Stefan), Word e si el in romana de nu mai recunosc niciun buton, tot sistemul de operare al acestui laptop e in romana, Cartoon Network e in romana, pana si ultimul loc in care mai foloseam si eu un buton in engleza, blogger.com, e in romana :-|.
Cand eram micutza ma uitam la desenele de pe Cartoon Network in engleza, nu pricepeam nimic, dar erau foarte catchy si taceam imediat cand imi puneai desene, asha ca ai mei recurgeam des la aceasta metoda to get their private time. In scoala primara eram cei mai cool cand ne strangeam toti (cei carora chiar le dadeau voie parintii) si ne postam in fata unui tv, lasandu-ne hipnotizati de Cartoon Network Normal, nimeni nu pricepea mare lucru. Multe din serialele de atunci care ruleaza si acum mi-au ramas in minte in engleza, cum sa mai pun ca vocilea acestea care le titreaza in romana (aceleasi pe toate posturile) nu se potrivesc deloc cu personajul, cu ideea lui originala.
Acum, pustii o ard aiurea pe Minimax , hipnotizati de veverite ucigase si pokemoni, produse japoneze sau americane. De ce sa adopti un produs cutural dintr-o tara mai mare, si sa il adaptezi/traduci tarii tale cand ai putea mult mai simplu, si cu mult mai mult respect de sine, sa iti creezi propriul produs cultural, dobandind astfel nu numai valoare proprie dar si stima acelei tari mai mari. De ce sa pustii sa fie fanii unor showuri de desene animate, produse clar pentru copiii americani, in contextul actualei generatii AMERICANE, nu romane; mai ales , cand tara asta e plina de artisti, desenatori, oameni pasionati, talentati si care lupta cu tot dinadinsul impotriva acestei americanizari globale.
Se prefera copierea, pe ideea ca romanul e lenes, da' vrea sa faca bani. You would be amazed, dar toti dorim sa muncim cu adevarat, sa fim apreciati, sa conteze munca noastra, sa schimbam ceva, sa nu primim bani doar asa, pt ca scrie pe o hartie ca noi facem ceva cand in realitate nu se intampla nimic. Am trecut peste asta. Si toata generatia mea la fel. Sunt impotriva acestei idei, cel putin eu vreau sa schimb ceva, cat inca nu imi e inabusata aceasta dorinta. Poate par putin snoaba, o ard patriotic si vorbesc juma' romana, juma' engleza. Nici macar nu e vorba de patriotism, I’m working my way out of it. "E o chestiune de principii"(ca tot e cliseu). Prefer inventivitatea, unicitatea, originalitatea, atat timp cat stiu ca se poate, avem de unde, nu patriotic bull shit de la o natie de oameni care cresc cu Cartoon in romana si se cred americani, asteptand sa se dea mana cu mana si sa intinda hora mare, toate popoarele americane. Just piss them off si vin cu bombele pe tine, pentru ca nu ai fost in stare sa cresti ca o entitate unica, originala, ci doar ai copiat si si crezut ca merge cu cioara vopsita.
Asa ca prefer Cartoon Network in engleza, macar sa stiu ca nu e al meu si ca privesc un produs cultural care nu imi apartine. Si ce ma enerveaza cel mai tare e ca oamenii astia care sunt abilitati sa ia niste decizii importante se bat cu pumnii in piept ca dezvolta valorile Romaniei si incurajeaza artistii tineri, si o ard pe manele in vila lor de la Corbeanca. Si gata, incep sa par un somer suparat, la o discutie fara sfarsit, in fata unui pahar de rachiu (alt brand pur romanesc).

Si mai jos NOFX, cam cu acelasi tip de probleme:

De Sf.Patrick cu felicitari!

Vroiam sa postez de ieri, dar si-a facut simtita prezenta un alt domn din viata mea care mi-a luat tot ce inseamna timp liber, l-a mototolit si l-a aruncat la cos. Strike one!
And now, payback, azi sunt in blugi si in tricou si stralucesc mai tare ca oricand.
Aseara s-a sarbatorit Sf.Patrick in verde, cu bere si cu concert Kumm , si mai tarziu putin, cu Gheorghe Dinica , privindu-ne gales de pe laptop din productia 2007 "Ticalosii".
Dar, cine este oare acest Sf. Patrick si de unde s-a aciuat el pe la noi? Povestea suna cam asa , Sf. Patrick , baietzas fiind, prin anul 385, a fost furat de pirati din tara lui mama, Britania, si vandut ca sclav in Irlanda. Timp de sase ani cat s-a zbatut sa isi recastige libertatea s-a si indragostit de irlandezii chefli si tara lor de smarald. Eliberat si intors in Britania,a stationat indeajuns incat sa intre in randul clericilor si s-a intors, nu ca rob ci ca Episcop al Irlandei, sa crestinizeze toti panganii no matter what! And he did. Este reprezentat de obicei purtand o frunza de trifoi, pe care a folosit-o ca sa exemplifice conceptul de Sf.Treime. Irlandezii il sarbatoresc pe 17 martie, cu multa bere, mese copioase si fatuci din alea cu parul rosu imbracate in verde care topaie de colo colo. Dealtfel irlandezii sunt recunoscuti in lume pentru cheful lor de viata si veselia lor debordanta.
Ce cauta Sf.Patrick in Romania? A venit cu trendul, alaturi de fratii sai Halloween si Sf.Valentin.And that's not a bad thing.
Pentru ca se incadreaza intr-o serie de sarbatori locale foarte interesante si diferite, catchy, care au devenit internationale tocmai prin aceste atribute, pentru ca merita sa fie cunoscute. Sf.Valentin este o mare gretosenie, dar este o gretosenie frumoasa, un motiv in plus sa ma bucur, sa fug la mare si sa o ard pink punk cu inmioare. La fel si cu Halloweenul si cu Sf.Patrick si, mai nou, cu Martisorul, care, incet incet , incepe sa fie adoptat de mai multe popoare.
And why is that? Cause it's fucking nice! Si e ok sa promovezi valorile nationale la un nivel extins, lucruri fromoase, mai ales pentru ca suntem inconjurati de mizerie,vagabonzi, crime si razboaie. Nu sa imi sari in cap si sa imi spui ca nu sunt patrioata (oh, really now? tu ce ai in picioare Adidas sau Bit-uri? nu visezi la un Apple? nu mananci de la Mc? it's a new world, deal with it).
Acestea fiind spuse, nu ma mai intind, caci deja e dubios ca e aproape unu dupa-amiaza si inca mai pot sa ma relaxez cu muzica mea, in blugi si tricou. Daca o sa dureze situatia asta , toata revolta mea de azi impotriva sistemului e degeaba, pentru ca nu vine sistemul sa ma vada cum ma revolt damn it!

In ton cu Sf.Patrick de ieri, am furat o recomandare muzicala de la Maria cu Palaria, se numesc Dropkick Murphys si ruleaza:

Asa, ca intre prieteni.

itdc :): Dar "EI"(generic) n-ar trebui sa se calugareasca, ceva, sa-si taie putza de durere dupa ce ne pierd pe NOI?
itdc :): Ce e asta cu indragosteala?
itdc :): El a pierdut.
itdc :): El trebuie sa sufere acum.
itdc :): Nu a inteles nimic.
itdc :): cum sta treaba

Pentru ca a inceput si s-a desfasurat incredibil de amuzat, era si normal sa se sfarseasca in acelasi ton, sau poate doar e vorba despre mine, iar mie mie se intampla cele mai cretine lucruri cu putintza (am karma cu lipici la din astea). Viata isi reia cursul (a)normal si astept cu bratele deschise sa ma surprinda in continuare. Si uite ca observ tot felul de schimbari benefice, pe toate planurile, lucru care nu poate decat sa ma bucure, sau sa ma inspaimante, pentru ca Universul o sa bage si strambe rapid ca sa revina la un echilibru. Oricum, domnul din discutia de mai sus, caruia trebuia sa ii cada putza si in schimb el apare cu ditamai surpriza, este foarte tare! Il astept sa propuna o iesire de bere ca sa incepem fugutza ce trebuia sa incepem de ceva vreme, an incredibly funny friendship, ... fie, cu tot cu putza lui decazuta din drepturi! :))

Facem gasca si mergem la film?

I'm a new soul

"Esti o fetita insorita si stralucesti cu totul numai la gandul ca exista el si impartiti un stomac plin de fluturi captivi. Te-ai hotarat sa ii faci o surpriza, sa ii demonstrezi cat de matura si creativa poti sa fi in indragosteala ta (o, da). Asadar o sa ii iei o planta pentru birou, personalizata de tine,care sa nu fie nu insemne nici cat ar insemna o rama cu fotografia ta , dar nici "mai nimic', cum spune bonsaiul deja stapan pe acelasi birou.Insa, toate iti cad in cap cu zgomot de explozie. Vopseaua pentru ghiveci de un "galben Orient" este mai degraba 'galben- Hepatita", talentul de pictorita descoperi ca nu prea il ai, iar floarea abia mai traieste pentru ca ai uitat-o pe balcon aseara si a degerat (normal ca singura noapte geroasa din martie a fost exact cand ai lasat tu floarea pe balcon) :(. Asa ca te postezi cu buza de jos tremurand si cu un ghiveci galben patat gazduind o floare mai mult moarta , si mai ai un pic si plangi. Iar el cand te vede asa, mai mai sa iti pice bolta cereasca in cap si cu lacrimile gata gata sa iasa te gaseste de o mie de ori mai adorabila. A doua zi, pe biroul lui apare ghiveciul de un galben imbolnavit cu o floare moarta, dar vizibil cu amprenta ta, bonsaiul stufos fiind retrogradat la stadiul de planta de pe raftul cel mai ferit vederii. Si fluturii zboaraaa, zboaraaa "

Daca continui sa scriu asa, o iau pe Sandra Brown la vanzari :)) Piesa "New Soul" - Yael Naim a facut sa rasara fragmentul from the pits of my imagination.

"I'm a new soul I came to this strange world hoping I could learn a bit about how to give and take. But since I came here, I felt the joy and the fear, finding myself making every possible mistake."

Saptamana vesela

Happy Mondays I say.
Cu Morcheeba incepem de luni, in reluare de diminica, continuam marti, mai bagam si miercuri si joi, iar vineri punem la maxim pentru ca vine vara( ca in orice vineri).
Level meterul de optimism e azi setat pe high. Randament maxim, creativitate la fel, cu restul mai lucram. Am primit de dimineatza vesti bune, si aprecieri. Daca asta e politica companiei, sa aprecieze luni dimineatza, this is the paved way to success. Plus ca in week-end am invatat cat de mult conteaza comunicarea, la toate nivelurile, cat de mult conteaza transparenta si de multe ori, indiferenta. Si ca sa fie frumos la maxim, prima imagine a diminetii a fost a celor trei lalele colorate de pe masa, care imi zambeau ;).
Asa da.

Odiseea lui Basescu

Omar Hayssam a fost ridicat in rang astazi, de la "Osama Bin Laden - varianta Romaniei" la prestanta figurii mitologice "Ullise".
Cine l-a avansat, normal numai cine poate, si anume presedintele Traian Basescu, astazi, la bilantul ministerului Public.
Cum? Well, presedintele a atras atentia ca a fost mult prea mediatizat faptul ca Hayssam a plecat din tara ca "un boier", cu avionul , cand, de fapt, acesta a plecat "tarandu-se printre oi". Din istorie, cel mai cunposcut personaj care a evadat in acelasi mod, a fost Ullise. Inchis in pestera ciclopului alaturi de camarazii sai, si amenintati sa fie mancati de acesta, Ullise a conceput un plan ingenios prin care il vor orbi pe ciclop si vor iesi agatati de lana oilor.
Continuand aceasta comparatie, Romania devine pestera , iar Traian Basescu devine inevitabil ciclopul orbit. Pentru mai multe informatii despre ce s-a mai intamplat cu cei doi va recomand sa cititi Odiseea lui Homer.
Cate sinapse face presedintele acesta al nostru, uimitor!

Si voi credeati ca in Bucuresti nu se poate :p

Soferii din Bucuresti sunt un soi special, fooooaaarte special, din ala trecut in lantul trofic pe veriga cu “cei mai mari pradatori’ insa si pe veriga “cele mai vulgare animale” (daca exista asa ceva , dar sunt sigura ca in Bucuresti se poate. ) si tot la capitoul “In Bucuresti orice e posibil” o sa vorbim despre Raluca si una dintre experientele ei soferistice.

Dupa o intalnire minunata , intr-o intersectie, cu o alta fana a sofatus vulgaritus crizatus degeabaus , intalnire peste care a trecut cu gratia unei gazele cu un singur deget vizibil ;;) a ajuns intr-o alta intersectie, mai exact, la Gara de Nord, pe la 19:00, deci buluceala maxima. Din stanga claxon, din dreapta claxon, 17 masini care mai de care mai inflamate, testosteronul plutea in aer , verde si sub forma de nori, ce sa mai, haosul zilnic. Raluca, in speeder-ul ei jegos, fix in mijlocul nebuniei, incearca si ea manevre, nu ii ies, mai merge 5 m, mai sta 10 minute, mai merge alti 5m si gata. I se opreste motorul. All Hell broke loose.

Tot ce inseamna sofer, si pe deasupra si barbat din jurul ei a inceput sa urle cu zgomot de claxon. Daca ar fi existat vreun aparat de masurat poluarea fonica prin imprejurimi, ar fi explodat (sau ar fi fost furat in primele 10 minute pe principiul, nu shtiu ce e dar straluceste). Raluca, tot in mashina, cu mainile in san, s-a hotarat sa fie zen si sa nu porneasca niciun motor (si-a ales cam prost locatia, mijlocul intersectiei dar na, cand o femeie are toane, O FEMEIE ARE TOANE). A mai durat nebunia inca 2 minute si s-au calmat toti ca prin miracol. Domnul in Skoda din fata ei a demarat usurel, facand loc, si toti au asteptat cumintei ca Raluca sa porneasca motorul si sa plece, apoi fiecare pe drumul lui, linishtiti, relaxati, si cu traficul decongestionat.

Iete mah, ca se poate si in Bucuresti sa se treaca peste primul impuls (deseori gresit) si sa se gandeasca, si pe deasupra si la volan. Nu o sa va adaug si o poza cu fata pentru ca o sa va dati seama care ar mai fi motivul pentru care totul s-a petrecut atat de smooth, si pentru care vreo alti doi soferi si-ar fi dat chiar si masina doar pentru cateva vorbe cu ea.

Happy together.

Luna trecuta , fosta mea colega de liceu G. impreuna cu actualul ei prieten s-au hotarat sa pop up the big news si sa anunte in cele patru zari ca se vor lua de sotz si respectiv soatza. Si aceasta in luna iulie a acestui an.
Bun. nothing wrong with that no?
In jur reactii si rectiuni : familiile respectivilor - extra incantate, din surse sigure pot sa spun ca soacra mare deja si-a achizitionat rochie de fitze pentru evenimentul cu pricina, apropiatii lor, la fel, extra incantati : "Bravo! Ce bine!", noi insa, fostii colegi de liceu ai lui G., adica mai toti anul 2 la cate o facultate , fara ganduri de maritis si cu planuri o mie de viitor am ramas PAF!.
Come on, de ce? Avem in fatza o gramada de posibilitatii si in minte o gramada si mai mare de planuri, indreptate in toate directiile, gustam si savuram diversitatea si ne zbatem intr-un ceaun de complicatii provenite in urma sau in timpul relatiilor si ite ca in 5 minute, cu o simpla veste '"Ei bine! Noi ne-am hotarat! "se darama tot turnul nostru de idei . Sau cel putin al meu. Si , printre altele, respectivii se mai arata si deranjati in cazul in care, nedemnii de noi indraznim sa ii intrebam "Sunteti siguri? " sau "De ce mah?". M-am saturat de cupluri din astea infatuate si inflamate.
Acest big step este cu adevarat BIG, are nevoie de multe intorceri pe dos si pe fata, gandit, stabilit gradul de compatibilitate, daca ma enerveaza sau nu ca uitzi sa ma pupi dimneatza inainte a pleci sau ca lasi capacul al wc ridicat, mereu (sau maruntisuri din astea care acumulate fac un maruntzis gigant), parerea mea, care este . Si, printre altele , nici nu face parte dintre lucrurile care imi dau de gandit zilnic. I'm to busy enjoing the spring. I just don't get it.
Faptul ca aproape tot ce inseamna generatia mea si societatea contemporana are cam aceeasi parere ca si mine ma face sa ma gandesc ca poate ei doi sunt cei care au cu adevarat curaj in viata asta , sa isi asume si sa lupte pentru ceea ce cred, si noi, toti ceilalti inspaimantaciosi sau care nu cocheteaza in niciun fel cu ideea unui recent maritis suntem lasii. :-? In cazul acesta hai sa pop up si eu the big news, I'm getting married , to myself! Cause i love myself most of all si formam un cuplu fericit. Daca Infernul si Paradisul exista, exista aici pe pamant si ni-l creem singuri, asa ca incet incet incerc sa imi construiesc prin propriile puteri Paradisul fara sa cred ca o sa imi vina de-a gata printr-un act si printr-o promisiune de dragoste vesnica.
Of, si asa imi puneam o mie de intrebari asupra capacitatii mele de a mentine o relatie din asta amoroaso-sentimentala si de a fi ready enough for the moment, atat intelectual cat si emotional , ca au trebuit sa apara ei repede.. si ca shi cand asta nu e deajuns am mai primit o veste nebuna, another friend, un G2 de data asta, si-a gasit dragostea vietii dupa 6 saptamani de "get to know each other" si vara asta a programat deja nunta .. Come on!! Cel putin nunta se anuta a fi o nebunie, cu prietenii de la Sibiu, cantaretzi de black metal pe coloana sonora si cu rolurile de domnisoara si domnisor de onoare inversate, adicatelea eu cu joben si Bebe cu tutu, roz :D,
Celor care care s-au decis dupa un timp scurt ca sunt gata sa se dea de-a dura fara zorb va urez aterizare placuta! Eu raman la zorbul meu pana o sa il cunosc pana la ultima cusatura si atunci, pe val, inainte! ;;) For now I'm going to enjoy sa fiu domnisoara de onoare sau domnisor, sau spectator al nebuniei umane, dupa caz. :p

10 fara 5

De maine , de la 10 fara 5 incepe distractia, nu e cu tag de iuresh dar pentru ca eu sunt in ultimele 2 zile un butoi cu germeni , totul pe langa mine va avea accente de iuresh prin ameteala mea. Deci maine la 10 fara 5, nu uita, 10 fara 5. 10 fara 5 , bine. 10 fara 5, nu uita! Da Da Da! of. iar ma simt ca Bridget Jones, probabil o sa ajung pe la 12:00 ca nu imi suna ceasul, sau o sa imi calce un elefant roz pe telefon fix inainte sa sune, sau voi ramane incuiata pe dinauntru , sau o sa raman blocata autobuz pentru ca a cazut o nava spatiala pe linia lui 300!!!!!
Deci la 10 fara 5.
Bine,bine, stop it already.

Si faza cea mai tare a zilei :" 10 fara 5 da? bine. Vezi ca eu intarzii!" :-|


Update: A fost o tzeapa totala, a venit inaintea mea . Iar eu mi-am facut aparitzia fabuloasa, precedata de petalele de trandafir si porumbeii de rigoare la ... tananana... 10 fara 5:)))

The Kiss

Here's Gustave Klimt. E cu atat mai incarcat cu cat spune ceva mult prea simplu, like in life, the simple things are always the most complicated, cause we make them so.
Actually, I'm not that good with painters, but I always have Aura to teach me what's what and to always tell me that you need just a little bit of red ;).

Distractie in casa noua

Intr-o zi cu soare , in apartamentul in care relaxarea e sora buna cu lenea , trei indivizi fara nume ascultau dnb brasilian,Ramilson Maia ( sau Ralipa Tigaia si Rapacanaia cum l-am pocit, pentru ca stau prost cu memoria).
Putin mai tarziu cei trei indivizi, dintre care unul (acelasi de mai sus) e de un an intr-o vizita permanenta, s-au mutat cu cuib cu tot de langa lac, insa au luat cu ei Ramilson Maia (sunete ratacite printre mii de pungute si pungulite ).
Dar nu vreau sa trec asha repede peste acest capitol, pentru ca, pana la urma, apartamentul Tinerel a fost prima casa-acasa adevarata din Bucuresti. Accesat in baza de date prin ianuarie anul de gratei ce tocmai a trecut, o luna mai tarziu a fost vizitat si acceptat, toate astea cu sacrificiul unei perechi de tenesi tociti pe atatea drumuri. In el am dormit pentru prima oara , si pentru a doua oara si pentru a treia oara (cand am gasit alta solutie) pe un pat facut din perne patrate, care oricat te-ai fi chinuit sa le faci sa stea una langa alta sub tine, dimineatza te trezeai cu toate in jurul tau si tu intins pe podea. Apoi a trecut repede repede o vara sportiva calmata un picutz de Solac Ventilac si tot acolo a aprovizionat Mos Nicolae o ciocolata cu forma rivalului sau (mos craciun) din care au mancat o saptamana intreaga toti cei trei indivizi si uneori si cu ajutoare. La prima ninsoare s-a bagat Norah Jones si a facut Raluca ceaiuri de scortisoara. La revedre casuta portocalie, verde, maro,colorataaaa si linistitaaaa:).
In prezent se lucreaza cu eforturi constante si prelungite la impodobirea actualei casa-acasa pe teritoriu strain. Bilantul lucrurilor facute deja arata cam asha: aranjat toate cacatisurile intr-o ordine numai de Raluca stiuta (checked), lipit aiurea poster mare cu roata in flacari, curtoasy of Razvan (checked), chinuit montat lustra alba cu surprize (checked), stricat mashina de spalat (unchecked, era stricata dinainte dar n-a stiut nimeni), adus monstru cu blanitza alba si respiratie urat mirositoare (checked damn it!), vizitat casa cat sa se shtie ca sunt de-a casei (triple checked) si ca sa fiu sigura, apasat play cu Ramilson Maia pe repeat. ;;).
Acum se cauta nume pentru casutza, banda de izolat si vecini mai tineri de 154 de ani :D .