28 noiembrie 2007

I am who I am and that's fine with me

Tarziu , tarziu si somn nesatisfacator de putin, in jurul meu :somn in toata splendoarea lui. Mi-am lipit talpile de perete, si savurez racoarea. Pe sub pleoape mi-a aprut imaginea ta, perfecta, fara niciun fel de efort de memorie. Asta nu te afce important, placut, dorit ci doar amintit , cu perfectiunea detaliului ( ":((" ).
Te-am plasat pana acum in numeroase scenarii care se finalizau in functie de starea mea :ori intr-o vara curata si calda, intr-o discutie nesfarsit de placuta sau cu revelatii afectuase si plangacioase , ca asha sunt eu, sentimantala.
Insa deseori te-am plesnit si tot ce inseamna femeie din mine a calcat imaturitatea ta pana la sange, si dispareai cu o indiferenta crasa, ca si cand intensitatea durerii tale trecute poate in vreun fel sa micoreze durerea mea prezenta.

    And up here I am who I am
    And if you don’t like it then fuck you, man
    I’m not a thief and a whore
    Please don’t follow me around next time I’m shopping in your store

    And up here I’m making you aware
    That if you don’t like me well I don’t care
    I’ll be exactly who I am and if you got a problem with me
    Well that’s your problem, man

    Terra Naomi - Up here

A venit vremea nevoilor


"Am zacut astazi toata ziua in pozitie de turc, sub fereastra mea cu un singur ghiveci portocaliu. Cosntruiam o fotografie de album, tocmai de accea am asteptat imortalizarea. Asta pana cand culoara vinetzie a picioarelor mele si suprasaturatia de autoanaliza m-a fortzat sa ma trezesc. E si aceasta un soi de nemurire in pantaloni de in."

Poc! Poc! si gata, trezirea! Cam la asemenea vise ma pretez in ultima vreme, dimineatza, pranz, seara, noapte, orice clipa lira sau ocupata. Mai vizualizez un coltz din casutza mea inexistenta, care capata de la nuante minimaliste, pana la hippiozitati exacerbate si la sfarsit poc! toate se sfarsesc cu poc, s-a spart balonul!
Am inceput sa ma crizez de cand imi impart metrul patrat de intimitate cu alti sase metri patrati de intimitate ai altor sase persoane necunoscute. Motivele acestei realitati sunt mult prea complicate pentru aripile mele de fluture tanar.
Si daca ma mai afund o singura data in paturile din IKEA sau mai ies in Market 8, promit solemn ca innebunesc! Sau cel putin rabufnesc intr-un maniaco-depresiv mai ceva decat in prezent., e inuman ce se intampla aici, ma revolt, cel mai mult impotriva mea.
Pentru toti prietenii mei, va rog ajutati la scaparea unui biet pelerin din soarta lui si sa ii dati o casa!!!
A venit timpul nevoilor urlatoare: am nevoie de spatiul meu, o dieta sanatoasa, mai multe iesiri pe munte, brate puternice care sa ma sustina, un sut in fund ca sa avansez, imbratisari calde sa nu ma apuce plansul , ceaiuri multe si aromate si de restul cred ca imi fac rost singura. So, de vrei sa imi oferi ceva din lista de mai sus te astept cu bratele deschise, my friend.

whenever i'm down, i call on you my friend! (Groove Armada)

I reccomend: Market 8 este cel mai bun bun loc de scos prietenii, iubirea, pana si familia : Buddha Bar, intimitate, originalitate , decor minimalist , papa bun de la French Backery si daca eshti in bani poti sa itzi cumperi cele mai shui scaune sau fotolii, asta dupa ce a le-ai testat cateva ore ;) la o bere.

13 noiembrie 2007

Explic marti 13.. marti 13!?!!

Nu, nu e o zi de marti 13 in care inspiratia m-a lovit sangeros, doar ca sufar de o lipsa acuta de internet si in viatza mea asta echivaleaza cu rupere de realitate... asha ca am postat intr-o singura zi cum ma manifest fara.

"Va multumim ca folositi ".... Cafe" . Mai aveti 3 minute"

grrrrrrrr

Ganduri mai vechi


La origine , fiintele umane au fost hermafrodite si Dumnezeu le-a despartit in doua jumatati care, de atunci, ratacesc prin lume cautandu-se mereu una pe cealalta. Acesta e celebrul mit din Banchetul lui Platon. Si daca gresesti? Ce se intampla cu jumatatea corecta, automat greseste si ea (pentru ca asha e firul lumii, ceasul biologic, cand suna e musai hehe). Si greseste cu alta jumatate care si ea la randul ei isi pierde jumatatea.. si uite aici un cerc vicios. Cate jumatati oare bantuiesc prin lume pentru ca celalat a gresit.. si unde e fericirea suprema daca traiesti intr-o gresala care e posibil sa nu fie a ta?
Recent mi-am adus aminte de asta, a fost o discutie, acum e doar un gand, posibil doar o amintire. Sunt de piatra... :(

suicidal or.. happy?

M-am blocat intr-o melodie si deja incep sa devin una cu ea. Sunt sub un clopot de sticla,pot sa vad totul in jurul meu, dar la un acces de vointa mai puternic ma lovesc de peretii de sticla . Reality struck me between the eyes. The song. Isi face simtita prezenta . Sunt intr-un tunel, deja i-am luat locul, e un pasaj subteran, evident numai pentru masini, doar ca eu nu sunt in masina. My mind... is in a state...... Sunt pe mijlocul soselei, in pasajul subteran. My life e asha, merg la plesneala , cat pot. Imi asum nishte riscuri incredibile si piticul norocos si-a luat vacanta in ultima vreme(sau a plecat facut cadou pe raftul Aurei), si m-a lasat in fatza masinilor care gonesc cu 200km/h. Curajul acesta nebanuit al meu si indrazneala de care dau dovada tind sa ma lase sa imi dezvolt o privire unilaterala asupra vietii. Mai exact ce vad EU, ce cred EU e important si e realitatea, si tu ar trebui sa vezi si sa simti la fel ca mine pt ca realitatea e a mea. Nu ai voie sa ai o perspectiva diferita atat timp cat stai sub clopotul meu de stical... iar daca te iubesc si eu stiu ca te iubesc, si tu ma iubesti. Reality struck me between the eyes. Si acum poc! Destul. Happiness is a 4 minutes embrace. This time.Fuck , fuck , fuck , fuck. vreau sa fac vara din nou, la 3... 1, 2, .... 3,... si! .. :( mdea, no way. nu am atat putere. la mare, sa fug, vreau... dar sunt lucruri pe care le tot fac , vreau sa fiu in stare sa suport o perioada linishtita in care sa fiu cat de cat echilibrata. Sa suport monotonul si linistitul pana in adancuri . Care monoton, si in Bucuresti, nu am nicio zi care sa semene cu cealalta, mereu se intampla ceva nou, intalnirea cu omuletul verde in miezul noptii, prietnii fara de care nu shtiu ce as face, facultatea mereu rezerva surprize ("si cadou de Carciun pentru toata grupa : Restanta! ", si asta la fonologia aia pe care ai invatzat-o din scoarta in scoarta tocmai ca sa nu fi nevoit sa o mai vezi vreodata), dimineatza ploioasa cand am mers pe jos de la Aviatorilor pana la MTR, si ploua dar in capul meu canta Patrice iar prin fata mea, pe trotoarele goale se jucau o mie de frunze cazute cu picaturile de ploaie, movie-nightsurile cu singura persoana care conteaza, telefoanele din cluj de la o dragoste amortita in timp, muse, mult muse, muse pana la paroxism, carti si verde, ceai si ploaie, opera , teatru, surprize in miez de noapte care se lasa cu plans , imi musc buzele, singuratatea ascunderii, Bruxelles, planuri peste planuri de plecat in Evropa, cu masina, cu motorul, cu ocazia, pe jos, in zbor ;),cand Emilian a sarutat toate fetele la plecare lasand un val de panica amestecata cu amuzament si ne-a dat motiv sa radem cateva saptamani,seri cand lumea se darama si plangem unul pe umarul celuilat in cel mai tragic mod :), concert la Sibiu. It's a new dawn, it's a new day , it's a new lifeeeeee, forrr me, and I'm feeling good!. Retzeta fericirii :Kundera si tigari, cu vin rosu si eventual o inventie de-a ta de mancare care arata oribil dar e buna de mori, un film, sms-ul urgent de dimineatza :"sunt R, ne inverzim? luv ya!" , sa itzi privesc fata pe jumatate sifonata in timp ce si eu sunt trezita doar pe jumatate, iar tu eshti acoperit de plapuma verde doar pe jumatate, sa te sarut si cu ochii deschisi pe jumatate sa facem dragoste doar pe jumatate, iar tu sa te superi doar jumatate, iar in momentul in care m-am imbracat si ma prefac ca plec, ma intorc pe jumatate din usa iar tu ma tragi inapoi si o luam de la capat.Si de aceea imi place mie viata mea si in acelasi timp , de cele mai multe ori ies sangerand din lupta cu viata. Cause it'z a bitter sweet simphony this life...... No change, i can't change, i can't change.

major depression coming

A venit toamna... nu simt timpul. Nu stiu ce ma cuprinde si m arunca in valtoarea traficuli urban. tot ce am avut, s-a schimbat. Eu... sunt intr-o continua shimbare. si toate acestea se vor repeta la nesfarsit. Poate la un moment dat o sa reusesc sa ating varfurile a ceea ce altii numesc "viata" , "trai", "povara" sau poate "cusca". Libertatea si limitele fac parte din natura umana.. omul in sine este o limitare.. in timp ce omul in sine poseda libertatea.acum sunt eu, din nou.sunt goala in fata unui perete de stanca, inalt pana in cer. sub picioare simt pamantul sarat. Vantul imi adie in urechi. si ma gandesc ca dupa eforturi infinite, hihi, voi darama stanca... si atunci va rasari o alta.. si o alta.. un sir nesfarsit de stanci care se nasc in carnea mea.imi e dor de noptile cand nu imi puteam opri degetele.. dar degetele mele se vor opri din a mai scrie aceasta fraza pentru ca se simt jignite. si de azi inainte vor scrie cu totul altceva. Vine momentul sa se vada antrenamentul..Si Mircea Cartarescu o sa aiba ce citi.