Uneori ma doare ca trebuie sa ai mai putine sentimente si mai multa inteligeta. Paream mai sincera inainte. Dar daca a fi sincer inseamna sa te arunci peste bord, era o sinceritate a infrangerii. Sa te sinucizi e usor. Sa traiesti fara un dumnezeu e mai greu. Betia triumfului e mai mare decat betia sacrificiului.
Nu mai e nevoie sa fac atat de mult ca sa acopar ineficienta transmutarilor mele interioare, ca sa gasesc un substitut pentru intelegere. Trebuie sa fac putine, dar cu foarte multa forta.
Prea multa luciditate.
Spre dimineata ma intorc in Bucuresti, cu eternul meu partener de drum, Radu. Am gasit unul dintre caietele mele de notite, de toamna trecuta. Odata am scris intr-o dimineatza foarte insorita cand aveam timp sa stau intinsa in asternuturi si sa privesc cu adevarat in jurul meu si in mine. Ca de obicei, e foarte straniu sa citesc acum ce gandeam atunci, dar de data asta sunt geloasa pe acest eu separat, pe existenta lui intr-o dualitate temporala. Nici acum nu inteleg nimic si orbitez aceeasi frenezie de a ma lega rapid de ceva care sa aiba printre atribute "rescue me". Mai sus, Anais Nin.
Eşti varzucăăă!
In deed, I am.
Ca soundtrack in seara asta avem Cocorosie - Bear Hides And Buffalo...
later edit: Hehe, se pare ca la 7 dimineatza nu eram singura ciudata care o ardea bosumflata spre Orasul Nimanui si al Tuturor. Alaturi de the flesh-and-re-aranged-bones married Radu a inceput dimineatza cu rasete.. Good to have friends. Si note to myself, sa plec mereu cu rapidul 732 dinspre Curtici, arata euro-normal, as in romanian-luxury, si ca romanu cand am intrat amandoi inauntru, intrebare era " Pfuai daca aici e asha, cum o fi la clasa I ? " :)))) Inca ceva, Radu al meu de tuate zilele nu e acelasi cu Radu de azi.. au fost doi Radu azi, unul mai putin vorbaretz.. de fapt, unul mut de-a dreptul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu