Am inceput ziua cu multa tristete, cu multa rau, adunata, depozitata bine undeva adanc si legata cu sfoara . Nu am stiut sa fac nodul destul de bine si s-a dezlegat, si in jurul meu s-a dezlantuit un fel de tornada care a cuprins in jocul ei nebun , frame de tristete, cu bucati mai mari, cu cufere intregi.. iar acum sunt un fel de Katrina cu ochi.
Daca treci pe langa mine pe strada si te privesc e posibil sa te molipsesc si pe tine.. e firg si imi pare rau.. Toate regretele se rasfrang in corpul meu, ratacite si parasite. Caci unii asa fac, isi lasa tristetea pe unde apuca, ii pun funda si o lasa pe o banca in parc. Oricine trece pe acolo poate sa si-o insuseasca fara sa stie, si te mai intrebi de ce primavara cateodata e atat de ploioasa, si de ce canapeaua pare atat de mare cand stai singura la marginea ei.. altii, o tin in maini, si cum te-au cunoscut o paseaza, daca ai bafta sa te mai si indragostesti, pot mai degraba sa iti dea in cap cu o piatra sau ceva de genul, much better. :)
Ca de obicei vine momentul, azi a picat martea, in care NIMIC nu merge..
Habar nu am ce sa mai pun in bagaje, habar nu am ce mai caut aici.
... Cand am scris eu asta?
The Postal Service - We Will Become Silhouettes
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu