Cand cineva aprinde becul

Cinci dimineata.
Ca orice om normal, am iesit afara, sa fumez.
M-am lasat. De vreo saptamana.
Pana cand mi-am dat seama ca nu poti sa NU fumezi cand iesi cu prietenii la bere/suc/cafea/ friendly conversation.Poti sa fi cate de sociabil vrei, sai ai o sumedenie de subiecte de discutie, sa ai o seara cat se poate de interesanta, daca nu ai si o tigara in mana, nu e complet. Pentru ca asta esti. Vrei schimbare? Lupta cu adevarat, intorsaturile miraculoase nu sunt deloc miraculoase, necesita multa munca si devotament, implicare, responsabilitate. Cuvinte care nu numai ca iti modeleaza viitorul dar il te mentin undeva unde totul pare vesel si optimist. Lucruri pe care eu nu le-am facut, asa ca,fumez. Si nu dorm. Azi. Inca.
A si am uitat sa mentionez ca e duminica, de fapt calendaristic e duminica, pentru mine e doar o sambata mai lunga, s-a stins becul la un moment dat dar, sunt sigura ca cineva il va aprinde din nou, pentru ca cineva are grija sa apese intrerupatorul si sa aprinda becul in fiecare dimineata. Probabil e greu sa ai un asemenea job, sa fi atat de devotat incat sa nu uiti sa aprinzi becul la moment prestabilit, in fiecare zi. Implica multa responsabilitate, pe umerii tai sta lumea intreaga, toti cei care trebuie sa se trezeasca ca sa isi inceapa jobul, cei care trebuie sa ajunga acasa pentru ca jobul lor s-a terminat, ca sa nu vorbesc de oamenii aia cu adevarat enervanti care trebuie sa se trezeasca fericiti pentru ca e o noua zi, soarele stralucesste sus pe cer si sigur, azi, se va intampla ceva extraordinar si totul se va schimba. Si toate acestea pentru ca CINEVA nu a uitat sa aprinda becul. Uite, asta da responsabilitate. Tipul acesta trebuie sa fie clar un adult ideal. Cineva care nu amesteca jobul cu distractia, cineva care nu va fi niciodata eu. Treaba lui ce face in restul timpului, doar ca nu uita niciodata sa aprinda becul. Extraordinar.
Nu ma descurc prea bine cu lumea aceasta a adultilor, it's just not working out for me. Sunt, momentan, una dintre persoanele acelea careia trebuie sa ii placa ce face, daca nu se intampla asta, partea cu asumatul responsabilitatilor se duce pe apa sambetei. cu viteza maxima.
Nu imi place ce fac acum, din niciun punct de vedere. Dar, pentru ca sunt in situatia aceea in care nu prea ma impac prea bine cu adultul din mine, nici una din celelalte parti ale obligatiilor meseriei de adult nu merge prea bine, cea a deciziilor. Trebuie sa iau o decizie. Nu merge. sunt implicata emotional... ca si cand nu era suficient ca nu sunt responsabila si nu sunt in stare sa iau o decizie.
De ce? Pentru ca sunt in stare sa fiu si avocatul apararii si procurorul in acelasi timp, aduc argumente atat pro cat si contra, aduc dovezi, le sustin. Din ambele parti. Deci nu fac mai nimic mai exact pentru ca ajung tot de unde am pornit, tot contrazicandu-ma pe mine, in gand. I have a busy mind.
De aceea nu pot sa il sufar pe acesta care tot aprinde becul si imi aduce aminte ca o noua zi a venit, o alta zi s-a sfarsit, si daca mai astept mult, multe zile o sa se tot duca asa si eu nu o sa fac nimic altceva decat sa aduc argumente pro si contra pana cand, atunci cand timpul alocat deciziei s-a sfarsit, nu ma comport ca o fiinta rationala, cognitiva - ci pur si simplu, fac ce imi vine in minte primul lucru, I go with the wave. Gresit. Nu asa se face. Si mai tarziu, daca iese bine, ma intreb daca nu cumva a fost doar noroc, doar nu o sa ma bazez pe noroc toata viata. Iar daca iese rau, my self esteem ajunge la un nivel critic. Asa ca, as vrea, macar acum, CINEVA sa uite sa aprinda becul ala si sa ma lase si pe mine sa am o sambata cat vreau eu de lunga pana cand o sa devin un adult responabil, perfect adaptabil unei lumi perfect adaptate la ea insasi si intr-o continua schimbare.
Sunt o fiinta emotionala, afectiva, MA IMPLIC, imi place sa ma implic, imi place sa fac ceva si sa fiu mandra de produsul actiunilor mele, daca iese bine, daca nu sa incerc sa fac mai bine data viitoare sau pur si simplu sa incerc ca urmatorul lucru pe care o sa il fac sa iasa mai bine, sa fie mai dificil sa ma implic mai tare, sa iasa mai bine. Dar nu pot sa fiu responsabila, dedicata, rationala cand actiunile mele tind sa urmeze un tipar, acelasi tipar, over and over again. Ma plictisesc, ma blazez, si , mai rau, incep sa ma gandesc la deciziile mele anterioare, sa le regandesc, sa mi se para ca lumea aceasta nu e deloc asa cum mi se parea mie ca e, ca e posibil sa fie chiar asa simpla si repetitiva (atat pe un plan individual cat si la un nivel colectiv si temporal) precum toti adultii par a o vedea, si toti par a fi impacati cu ideea asta. Asa ca refuz sa fiu adult reponsabil, devotat si olictisitor de repetitiv. That's not who I am. Si daca ai apucat sa citesti pana aici, mergi pe niste carari foarte blurry ale mintii mele, dar pe care incerc sa le clarific si in acelasi timp ai pasit intr-o discutie care nu va avea un final decat intr-o dimineata, cand cineva a aprins becul, iar eu am luat o decizie, bine gandita, adulta si ale carei efecte secundare le pot intelege si suporta. Enjoy the ride. Bumpy road ahead.


Morcheeba-Enjoy The Ride (Feat. Judy Tzuke)
Asculta mai multe audio Muzica »