M-am intins pe podea. Am un covor taranesc, cu mici franjuri la magini si impletit dur , cu fire colorate si cu fire albe. Si peste el sunt imprastiate perne, multe perne colorate, moi si calde. Pentru ca soarele e prieten cu noi si se scalda printre pernele mele in fiecare zi, le incalzeste si le pregateste pentru momentul in care rapusa de nimic, o sa pasesc in odihnitoarea liniste pe care ele o detin.
Vino cu mine in noapte, langa foc. Iti soptesc cu toata caldura din rasuflarea mea, rostogolindu-se peste buzele tale. Pe fundal canta Norah Jones si miroase a prajiuri abia scoase din cuptor. Desi eu nu am cuptor, si nici nu ma prea pricep la gatit prajituri. Insa casa mea miroase asa.
Vino cu mine in dimineata. Cand soarele rasare, si putem sa ne targuim cu el sa ne mai lase putin in pat, incalzindu-ne mainile si picioarele. Ceasul de undeva de jos rasuna cu o melodie timpita si sufiient de amuzanta sa provoace primele zambete ale zilei.
Doar ca nu plecam, nu ne ridicam decat ca sa sedem apoi, si privim soarele miscandu-se.
Ai venit cu mine in noapte, in casa asta luminata de un singur bec fara abajur.
Si de pe podeaua mea se vede acelasi lucru, un fluture rotindu-se frenetic in jurul luminii. O imagine supraexpusa a unui dans mortal. Un saltimbanc. Un baiat pe jumatate indragostit, pe jumatate pierdut.
S-a facut dimineata?
Aceeasi podea acoperita de perne si de somn.
2 comentarii:
Ca sa umanizezi insecte le poti prezenta intr-o imagine sentimentala dar, daca nu folosesti bine lumina risti sa le scapi intr-o carte despre filme porno.
:)) Da, asta e una din marile probleme ale fotografierii insectelor. Dupa cum se poate observa. :)))
Trimiteți un comentariu