5 octombrie 2008

Romania in clisee



"Avem o tara frumoasa, pacat ca-i locuita" spun majoritatea, cu o privire tampa de nostalgie fata de nishte peisaje si oameni pe care nu le(i)-a vazut niciodata si pe care nu dau o ceapa degerata, dar care, desigur sunt din Romania, deci ale lor, si pot sa fie nostalgici si melancolici si desigur .. intelepti. Simtul patriotic desigur, cea mai mare calitate a romanilor, in special a celor care se duc in Spania la capsuni si a celor care manaca lebedele din Austria.
Mno.. nu e asa deloc, pfuaii.. prima data cand am pus piciorul pe un munte cu adevarat a fost la sfarsitul scolii generale, cand un amic care era mebru intr-un club de escalada alpina, m-a invitat " sa vezi care e treaba, daca nu iti place, pleci". Si am ajuns in muntii Ciucas, dupa Ploiesti, cu plecare din statiunea Cheia. Recunosc, parintii mei au preferat muntele de cand eram micuta pana acum, si in fiecare vacanta de vara mergeam in alti multi, insa eram prea micuta sa pot sa ma aventurez mai departe de tabara.
Si usor, usor m-am lasat convinsa sa plec si in traseu, sa merg 8 ore dintre care 3 ore intr-o zona in care nu era strop de apa, de eram mai ceva ca Bear Grylls in Man vs. Wild adunanad apa de pe frunze, si 1 ora a plouat cu tunete si fulgere. Sunt nishte munti cu culmi line, si portiuni stancoase sulptate, unde apar formatiuni diverse. Dupa varful Ciucas (1954 m) catre sud, se dezvaluie Tigaile Mari, Tigaile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Mana Dracului, pajisti insorite strajuite de stanci aspre. Cum sa nu ramai impresionat, si cum sa nu te simti mandru de tine, ca ai fost in stare sa ajungi acolo si sa iti rasfeti privirea si sufletul, si de tara ta, ca iti da voie sa vezi asa ceva.
Cum ar fi daca am trai in Patagonia, in Namibia, in Zambia, in Iraq: animale de prada periculoase, apa foarte putina, jungla deasa,zona de razboi, scorpioni, plante care ucid, animale care ucid, bastinasi care ucid,soldati care ucid, mannn, ostil si letal. cu adevarat, cu cat e mai putin accesibil, mai greu de atins e cu atat mai valoros, insa, in comparatie cu toate celealte, Romania e un fel de tara a elfilor, un tinut fermecat.

Din ziua cu muntii Ciucas pana azi, am strabatut cu piciorul jumate din muntii tarii cu tot ce au mai frumos de oferit: pesteri, poieni, cabane, varfuri, stanci, rauri, izoare,castele, cetati si oameni. Ati fi uimiti sa vedeti cum sunt oamenii pe munte. Parca isi lasa odata cu hainele de oras si tot ce inseamna rautate si egoism. Sunt oameni care iti dau o mana de ajutor fara sa ezite, care pornesc misiuni de salvare cand ai intarziat mai multe decat era programat, sunt oameni care canta si spun povesti.
Si o bucata foarte mica din gama aceasta de oameni se gaseste si prin orase, adica in orice alt oras decat Bucuresti. Scoateti un pic capul, plimbati-va prin Sibiu, cumparati acadele de la o tanti creata din Timisoara, beti o bere in Cluj, uaii si beti cea mai ieftina bere in Brasov, si garantat o sa se schimbe senzatia de :"Romania e frumoasa, pacat ca-i locuita".
Se schimba tot cand inchizi televizorul si deschizi ochii.
E superba Romania, cu tot cu Bucurestiul ei poluat, Vama care numai e ce a fost ( ci un produs care se schimba, la fel ca si lumea), muntii pe care cuceresc si sunt cuceriti, drumurile cu gropi si soselele asfaltate. Si mie imi place tare aici. Iar tuturor care rostesc ideile altora precum cea cu care am inceput postul, le recomand sa descopere prin fortele lor cum e aici si cum e altundeva, sa puna in balanta totul si invete ce e aceea o parere proprie, a unei minti care functioneaza si care stie ce inseamna termen de comparatie. Mai departe, fiecare cu treaba lui.

Iar am impresia ca m-am certat cu cineva cat am scris astea. Probabil pentru ca sunt un om fara casa. Si fara scaun. Si fara canapea. Imi iau cortul si il pun in fata la TNB.
Melodia de azi nu are nici-o treaba, dar intrase pe shuffle cat scriam si s-a imprimat singura pe postul acesta. Eu ce sa fac, nu pot sa ma asez in fata artei. Sunt prea mica in lumea asta mare.
:))
aaaa... si azi e sarbatoare pe la mine prin ograda, aniversam 100 de posturi.


Urma - Back to my room
Asculta mai multe audio Muzica »

Un comentariu:

oituz spunea...

Nu mi se pare patriotic sa ignori gunoaiele locuitorilor, iar ca sa ma exprim concret, dezamagirea celor pe care esti suparata este justificata, oamenii sunt la fel peste tot in lume, ceea ce ii deosebeste este sistemul pe care il accepta. Intr-un sistem nenorocit ca al nostru orice om educat are probleme si pana la urma de lehamite ori dispare in alte tari ori se lasa coplesit. Primul pas spre schimbarea sistemului este nemultumirea si nu ignorarea evidentei.