Cine a spus ca din fericire nu pot iesi vorbe frumoase?.. Prostii, mie imi e dor de luna si de ceata, imi e dor de caldura ta.. de tine si de mine...
Am simtit prea multe chestii noi, prea multe lucruri care mi-au invadat fiinta si au dat o cu totul alta aura existentei. Ce siropos suna! Prostii... ma pierd, imi place sa ma pierd, imi place sa ma las plutind.. sa profit la maxim de ceea ce simt, sa storc toate simtirile pana renasc.. Nu mai vreau sa renasc, sunt impacata cu mine. Imi e dor... Imi imaginez... oh, cate imi imaginez! De mi-ai putea vedea gandurile! De te-as lasa sa le vezi! As vrea sa te las , sa te las , sa patrunzi in cele mai intunecate unghere ale mintii mele... in cele mai urate amintiri... in cele mai frumoase clipe!
Pentru ca suntem generatia iubirii, iar eu sunt atat de fericita.. atat de fericita ca exist, ca se poate simti asa ceva, ca sunt om... ca nu-s luceafar.
Si ce daca nu-mi pot depasi conditia umana, si ce daca am vrut tot timpul sa imi caut un tel superior spre care sa aspir, si ce daca mereu am dorit sa fiu o fiinta superioara, sa cunosc tot si sa stapanesc? Momentan sunt tare mandra ca sunt om, si nu vad nimic mai sus de conditia umana... chiar si cosmosul ar dori sa se inece in mare si sa renasca pentru o ora de iubire....
Astea-s scrierile unui om nebun, care se afunda in paduri adanci si uitate... care nu stie si nici nu vrea sa stie ce-i aceea rautatea.. pentru care toate lucrurile care stralucesc sunt cu adevarat stralucitoare! Imi e dor de mine... de naivitatea.. de cine?
E magic... zbor prin magie.... par a avea o fatza normala.. par a fi ca toti ceilalti... dar e totul magic in viata mea....................................................... e magie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu