In 1839,Gustave Flaubert, a fost exmatriculat de la College de Rouen pentru huliganism si nesupunere. Privind in urma el afirma ca :" Fiecare dintre noi adaposteste o camera regala in inima. Pe a mea am astupat-o cu un zid de caramizi." , era un fel de "Take that motherfuckers!!!!" mai stilizat. :) Desi nu a spus asta, cam asta vroia sa spuna.
In 1880, scapatat, singur si obosit, Gustave Flaubert inceteaza din viata. In obituarul pe care il scrie, Zola afirma ca patru cincimi din locuitorii Rouenului nu-l cunoscusera deloc pe Flaubert, iar ceilalti il detestasera. Romanul "Bouvard et Pecuchet" ramane neterminat. Unii spun ca munca la acest roman l-a omarat, Turgheniev ii deslusise, inainte ca Flaubert sa fi inceput treaba, ca subiectul se preta mai mult la o povestire. Dupa funeralii, un grup de persoane indoliate, prinre care poetii Francois Coppee si Theodore de Banville, hotarasc sa ia cina la Rouen, in amintirea romancierului savarsit din viata. Cand sa se aseze la masa, descopera ca sunt treisprezece. Superstitiosul Banville insista sa mai gaseasca un mesean si ginerele lui Gautier, Emile Bergerat, e trimis sa caute pe cineva pe strada. Dupa ce e refuzat de cateva ori, se intoarce cu un soldat aflat in permisie. Militarul nu a auzit in viata lui de Flaubert, dar este dornic sa il cunoasca pe Coppee.
Recomandare:"Papagalul lui Flaubert" de Julian Barnes.
Un comentariu:
firoscoşi ăştia, cum le zice, scriitorii ăştia.
Trimiteți un comentariu