In afara capitalei

Week-endul acesta s-au intamplat un milion de lucruri in Bucuresti, concert Kyle, concert Moonspell, Noaptea muzeelor unde s-au calcat oamenii in picioare pentru o portie de cultura gratis, pentru ca tot ce-i gratis trebuie folosit la maxim chiar daca, de cele mai multe ori e inutil, si diverse alte concerte si iesiri. Persoana de fata, s-a tirat la munte, unde am invatat cate ceva, cum se face super gratar, ca Pancha da dureri de cap, ca pernitele gonflabile de la Rompetrol sunt extra comfy si cine e Rossi! Apparently nu am mai iesit de quite a while si era clar ca e ceva in neregula cand pana si tata mi-a spus : "Parca anul asta nu ai iesit nicaieri, tocmai tu, esti bolnava, esti deprimata sau ce ai?". Mno, daca tot am acordul parintilor sa fiu eu, hai sa fiu eu in continuare :))
Petrecand atat timp in Bucuresti, cu munca, cu facultate, cu trecutul asta al meu care refuza sa ramana trecut si ma loveste peste ceafa din doua in doua zile in cel mai neplacut mod posibil, cu nopti pierdute aiurea tocmai din dorinta de a nu lasa zilele sa treaca una identica cu cealalta, am uitat ca ce imi face placere si ce ma relaxeaza e exact ce am neglijat. Uitarea, peisajul, cand ating un varf (de munteeee!!!). Riscam sa ajung ca cei doi domni care tot il asteapta pe Godot:"ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm! " :)))
Multumim doamnei Mihaela pentru o omleta senzationalllaaa, familiei Paul ca ne accepta si ne iubeste, providentei penru ca baga niste coincidente exact cand nu vrei dar se dovedesc folositoare pe termen lung si experientiei care ne invata ca Iadul e corporatist. Btw, bilete la Patrice = checked!
Causeeee you are truly majestic, full of natural mystic, in the times so unexpected !
Piesa asta imi da o stare mult prea frumoasa si am bagat la pachet niste amintiri to make it last forever. Life is so unexpected man!

Fara titlu

Uneori ma doare ca trebuie sa ai mai putine sentimente si mai multa inteligeta. Paream mai sincera inainte. Dar daca a fi sincer inseamna sa te arunci peste bord, era o sinceritate a infrangerii. Sa te sinucizi e usor. Sa traiesti fara un dumnezeu e mai greu. Betia triumfului e mai mare decat betia sacrificiului.
Nu mai e nevoie sa fac atat de mult ca sa acopar ineficienta transmutarilor mele interioare, ca sa gasesc un substitut pentru intelegere. Trebuie sa fac putine, dar cu foarte multa forta.

Prea multa luciditate.
Spre dimineata ma intorc in Bucuresti, cu eternul meu partener de drum, Radu. Am gasit unul dintre caietele mele de notite, de toamna trecuta. Odata am scris intr-o dimineatza foarte insorita cand aveam timp sa stau intinsa in asternuturi si sa privesc cu adevarat in jurul meu si in mine. Ca de obicei, e foarte straniu sa citesc acum ce gandeam atunci, dar de data asta sunt geloasa pe acest eu separat, pe existenta lui intr-o dualitate temporala. Nici acum nu inteleg nimic si orbitez aceeasi frenezie de a ma lega rapid de ceva care sa aiba printre atribute "rescue me". Mai sus, Anais Nin.
Eşti varzucăăă!
In deed, I am.

Ca soundtrack in seara asta avem Cocorosie - Bear Hides And Buffalo...

later edit: Hehe, se pare ca la 7 dimineatza nu eram singura ciudata care o ardea bosumflata spre Orasul Nimanui si al Tuturor. Alaturi de the flesh-and-re-aranged-bones married Radu a inceput dimineatza cu rasete.. Good to have friends. Si note to myself, sa plec mereu cu rapidul 732 dinspre Curtici, arata euro-normal, as in romanian-luxury, si ca romanu cand am intrat amandoi inauntru, intrebare era " Pfuai daca aici e asha, cum o fi la clasa I ? " :)))) Inca ceva, Radu al meu de tuate zilele nu e acelasi cu Radu de azi.. au fost doi Radu azi, unul mai putin vorbaretz.. de fapt, unul mut de-a dreptul.

Imi place, dar imi place degeaba.

Intr-o lumea ideala ar trebui sa faci ceea ce iti place si tot universul sa te ajute in privinta asta. In lumea in care traiesc eu ce imi face placere e foarte posibil sa ma lase “moarta de foame “ ca sa o citez pe mama.

Imi place muzica foarte tare si foarte colorat in acelasi timp, pot sa simt si ca inima o sa bata atat de tare incat o sa explodeze pe piese cu adevarat emotionante,cantata de femei cu voci exceptionale, de la cele grave care ma ating cel mai mult la voci ascutite care de obicei ma fac sa plang, pot sa ma armonizez imediat cu piesa, cu tipul de muzica , fie el dinamicul dnb sau pianul lui Ray Charles.. pentru ca de la alternativ la jazz nu e un pass atat de mare , daca te ghidezi dupa capacitatea de absorbtie si emotie a ascultatorului ..

Imi place fotografia... dar imi e frica sa nu ma dezamagesc pe mine cu ea.. oh nu sper ca nu.

Imi place sa fiu libera, sa nu traiesc intre deadlineuri nebune sau sefi care se razgandesc exact dupa ce ai terminat de facut tot , pentru ca intr-un acces de furie o sa ii lovesc cu monitorul in cap J dragalashh cu ura!

Imi place cand oamenii chiar să fac ceea ce spun si spun ceea ce fac, evitand astfel dureri de cap inutile si fire albe de par premature.

Vreau sa pot sa protestez imporiva lucrurilor despre care cred cu adevarat ca sunt gresite, cum ar fi schimbarea Vamii intr-o statiune de lux, ma duc si ma leg impreuna cu prietenii mei, de stalpul de la stuf Vama Veche, o saptamana. :) Sa am libertatea de a ma exprima si privilegiul de a fi ascultata, tot timpul.

Uf .. si cate imi mai plac.. sa descopar prin propriile puteri toate colturile ascunse ale lumii, sa pastrez marturia fetzelor pe care le-am vazut si lucrurilor pe care le-am invatat, cum ar fi urcatul pe munte in pantofi te poate costa viata uneori.

Imi plac festivalurile, concertele, imi plac si nu imi plac, depinde de cum sunt organizate, daca sunt pentru fani, pentru public, pentru arta, sau doar pentru imagine si bani.

Prietenii mei sunt foarte importanti pentru mine si as vreau,pe cat posibil sa fiu acolo pentru ei cand au nevoie de mine sau chiar cand nu au nevoie de nimeni doar de cineva care sa stie ca sunt independenti .

Imi place sa iubesc si sa fiu iubita, sa adorm imbratisata si sa ma trezesc zambind.. dar imi place la fel de tare sa ma cert cu oamenii nebuni si sa plang cand nu mai e nicio solutie.

Imi place sa scriu , sa ma vad cum evoluez, sa ma pleznesc cand totul se indreapta spre crappy.. sa citesc, sa am chef sa citesc, sa beau ceaiuri aromate si iarna sa ma trezesc in miros de placinta proaspat facuta , cu scortisoara multa sau cu vanilie...

Si ce sa ma fac cu toate placerile acestea ale mele care nu ma duc nicaieri.. nu ma lasa decat sa fiu eu.. dar sa fiu eu degeaba pentru ca, iesind putin din spectrul vietii si placerilor mele, angajati sunt oamenii care isi reprima toate astea, oamenii de succes nu sunt ei insisi in ruptul capului, oamenii pe care ii admira mama si ar vrea sa fiu ca ei au calcat in picoare multi ca mine ca sa ajunga unde sunt.

Sa renunt la mine ca sa fiu ca voi? Sau sa fiu eu pana cand eu o sa fie sinonim cu saraca, flamanda, trista intr-un final si dezamagita de o lume care imi da voie sa ma extind in toate directiile creatiei dar pentru asta imi roade radacina putin cate putin pana ma ofilesc? Tricky. Business man sau cersetor? Sot sau amant? Si serios ca ma fac hippie globetroterr cu bicicleta daca se situatia asta continua. Poate undeva, intr-un satuc uitat de lume, ceea ce vreau eu se poate fara sa albesc prematur si sa ma imbolnavesc de nervi in timp ce uit pentru ce dumnezeu lupt in primul rand. Sau poate mai e cineva (adica voi) care are aceleasi nelamuriri asupra vietii ca si mine, atunci hai sa facem ceva.. .. lumea e construita de oamei, tot noi stim sa demolam si sa reconstruim sau cel putin sa facem un turn undeva care sa atinga cerul :)

Hello my friend, it's getting cold on this island

Asa, ca intre prieteni.

itdc :): Dar "EI"(generic) n-ar trebui sa se calugareasca, ceva, sa-si taie putza de durere dupa ce ne pierd pe NOI?
itdc :): Ce e asta cu indragosteala?
itdc :): El a pierdut.
itdc :): El trebuie sa sufere acum.
itdc :): Nu a inteles nimic.
itdc :): cum sta treaba

Pentru ca a inceput si s-a desfasurat incredibil de amuzat, era si normal sa se sfarseasca in acelasi ton, sau poate doar e vorba despre mine, iar mie mie se intampla cele mai cretine lucruri cu putintza (am karma cu lipici la din astea). Viata isi reia cursul (a)normal si astept cu bratele deschise sa ma surprinda in continuare. Si uite ca observ tot felul de schimbari benefice, pe toate planurile, lucru care nu poate decat sa ma bucure, sau sa ma inspaimante, pentru ca Universul o sa bage si strambe rapid ca sa revina la un echilibru. Oricum, domnul din discutia de mai sus, caruia trebuia sa ii cada putza si in schimb el apare cu ditamai surpriza, este foarte tare! Il astept sa propuna o iesire de bere ca sa incepem fugutza ce trebuia sa incepem de ceva vreme, an incredibly funny friendship, ... fie, cu tot cu putza lui decazuta din drepturi! :))

Si voi credeati ca in Bucuresti nu se poate :p

Soferii din Bucuresti sunt un soi special, fooooaaarte special, din ala trecut in lantul trofic pe veriga cu “cei mai mari pradatori’ insa si pe veriga “cele mai vulgare animale” (daca exista asa ceva , dar sunt sigura ca in Bucuresti se poate. ) si tot la capitoul “In Bucuresti orice e posibil” o sa vorbim despre Raluca si una dintre experientele ei soferistice.

Dupa o intalnire minunata , intr-o intersectie, cu o alta fana a sofatus vulgaritus crizatus degeabaus , intalnire peste care a trecut cu gratia unei gazele cu un singur deget vizibil ;;) a ajuns intr-o alta intersectie, mai exact, la Gara de Nord, pe la 19:00, deci buluceala maxima. Din stanga claxon, din dreapta claxon, 17 masini care mai de care mai inflamate, testosteronul plutea in aer , verde si sub forma de nori, ce sa mai, haosul zilnic. Raluca, in speeder-ul ei jegos, fix in mijlocul nebuniei, incearca si ea manevre, nu ii ies, mai merge 5 m, mai sta 10 minute, mai merge alti 5m si gata. I se opreste motorul. All Hell broke loose.

Tot ce inseamna sofer, si pe deasupra si barbat din jurul ei a inceput sa urle cu zgomot de claxon. Daca ar fi existat vreun aparat de masurat poluarea fonica prin imprejurimi, ar fi explodat (sau ar fi fost furat in primele 10 minute pe principiul, nu shtiu ce e dar straluceste). Raluca, tot in mashina, cu mainile in san, s-a hotarat sa fie zen si sa nu porneasca niciun motor (si-a ales cam prost locatia, mijlocul intersectiei dar na, cand o femeie are toane, O FEMEIE ARE TOANE). A mai durat nebunia inca 2 minute si s-au calmat toti ca prin miracol. Domnul in Skoda din fata ei a demarat usurel, facand loc, si toti au asteptat cumintei ca Raluca sa porneasca motorul si sa plece, apoi fiecare pe drumul lui, linishtiti, relaxati, si cu traficul decongestionat.

Iete mah, ca se poate si in Bucuresti sa se treaca peste primul impuls (deseori gresit) si sa se gandeasca, si pe deasupra si la volan. Nu o sa va adaug si o poza cu fata pentru ca o sa va dati seama care ar mai fi motivul pentru care totul s-a petrecut atat de smooth, si pentru care vreo alti doi soferi si-ar fi dat chiar si masina doar pentru cateva vorbe cu ea.

Happy together.

Luna trecuta , fosta mea colega de liceu G. impreuna cu actualul ei prieten s-au hotarat sa pop up the big news si sa anunte in cele patru zari ca se vor lua de sotz si respectiv soatza. Si aceasta in luna iulie a acestui an.
Bun. nothing wrong with that no?
In jur reactii si rectiuni : familiile respectivilor - extra incantate, din surse sigure pot sa spun ca soacra mare deja si-a achizitionat rochie de fitze pentru evenimentul cu pricina, apropiatii lor, la fel, extra incantati : "Bravo! Ce bine!", noi insa, fostii colegi de liceu ai lui G., adica mai toti anul 2 la cate o facultate , fara ganduri de maritis si cu planuri o mie de viitor am ramas PAF!.
Come on, de ce? Avem in fatza o gramada de posibilitatii si in minte o gramada si mai mare de planuri, indreptate in toate directiile, gustam si savuram diversitatea si ne zbatem intr-un ceaun de complicatii provenite in urma sau in timpul relatiilor si ite ca in 5 minute, cu o simpla veste '"Ei bine! Noi ne-am hotarat! "se darama tot turnul nostru de idei . Sau cel putin al meu. Si , printre altele, respectivii se mai arata si deranjati in cazul in care, nedemnii de noi indraznim sa ii intrebam "Sunteti siguri? " sau "De ce mah?". M-am saturat de cupluri din astea infatuate si inflamate.
Acest big step este cu adevarat BIG, are nevoie de multe intorceri pe dos si pe fata, gandit, stabilit gradul de compatibilitate, daca ma enerveaza sau nu ca uitzi sa ma pupi dimneatza inainte a pleci sau ca lasi capacul al wc ridicat, mereu (sau maruntisuri din astea care acumulate fac un maruntzis gigant), parerea mea, care este . Si, printre altele , nici nu face parte dintre lucrurile care imi dau de gandit zilnic. I'm to busy enjoing the spring. I just don't get it.
Faptul ca aproape tot ce inseamna generatia mea si societatea contemporana are cam aceeasi parere ca si mine ma face sa ma gandesc ca poate ei doi sunt cei care au cu adevarat curaj in viata asta , sa isi asume si sa lupte pentru ceea ce cred, si noi, toti ceilalti inspaimantaciosi sau care nu cocheteaza in niciun fel cu ideea unui recent maritis suntem lasii. :-? In cazul acesta hai sa pop up si eu the big news, I'm getting married , to myself! Cause i love myself most of all si formam un cuplu fericit. Daca Infernul si Paradisul exista, exista aici pe pamant si ni-l creem singuri, asa ca incet incet incerc sa imi construiesc prin propriile puteri Paradisul fara sa cred ca o sa imi vina de-a gata printr-un act si printr-o promisiune de dragoste vesnica.
Of, si asa imi puneam o mie de intrebari asupra capacitatii mele de a mentine o relatie din asta amoroaso-sentimentala si de a fi ready enough for the moment, atat intelectual cat si emotional , ca au trebuit sa apara ei repede.. si ca shi cand asta nu e deajuns am mai primit o veste nebuna, another friend, un G2 de data asta, si-a gasit dragostea vietii dupa 6 saptamani de "get to know each other" si vara asta a programat deja nunta .. Come on!! Cel putin nunta se anuta a fi o nebunie, cu prietenii de la Sibiu, cantaretzi de black metal pe coloana sonora si cu rolurile de domnisoara si domnisor de onoare inversate, adicatelea eu cu joben si Bebe cu tutu, roz :D,
Celor care care s-au decis dupa un timp scurt ca sunt gata sa se dea de-a dura fara zorb va urez aterizare placuta! Eu raman la zorbul meu pana o sa il cunosc pana la ultima cusatura si atunci, pe val, inainte! ;;) For now I'm going to enjoy sa fiu domnisoara de onoare sau domnisor, sau spectator al nebuniei umane, dupa caz. :p

Distractie in casa noua

Intr-o zi cu soare , in apartamentul in care relaxarea e sora buna cu lenea , trei indivizi fara nume ascultau dnb brasilian,Ramilson Maia ( sau Ralipa Tigaia si Rapacanaia cum l-am pocit, pentru ca stau prost cu memoria).
Putin mai tarziu cei trei indivizi, dintre care unul (acelasi de mai sus) e de un an intr-o vizita permanenta, s-au mutat cu cuib cu tot de langa lac, insa au luat cu ei Ramilson Maia (sunete ratacite printre mii de pungute si pungulite ).
Dar nu vreau sa trec asha repede peste acest capitol, pentru ca, pana la urma, apartamentul Tinerel a fost prima casa-acasa adevarata din Bucuresti. Accesat in baza de date prin ianuarie anul de gratei ce tocmai a trecut, o luna mai tarziu a fost vizitat si acceptat, toate astea cu sacrificiul unei perechi de tenesi tociti pe atatea drumuri. In el am dormit pentru prima oara , si pentru a doua oara si pentru a treia oara (cand am gasit alta solutie) pe un pat facut din perne patrate, care oricat te-ai fi chinuit sa le faci sa stea una langa alta sub tine, dimineatza te trezeai cu toate in jurul tau si tu intins pe podea. Apoi a trecut repede repede o vara sportiva calmata un picutz de Solac Ventilac si tot acolo a aprovizionat Mos Nicolae o ciocolata cu forma rivalului sau (mos craciun) din care au mancat o saptamana intreaga toti cei trei indivizi si uneori si cu ajutoare. La prima ninsoare s-a bagat Norah Jones si a facut Raluca ceaiuri de scortisoara. La revedre casuta portocalie, verde, maro,colorataaaa si linistitaaaa:).
In prezent se lucreaza cu eforturi constante si prelungite la impodobirea actualei casa-acasa pe teritoriu strain. Bilantul lucrurilor facute deja arata cam asha: aranjat toate cacatisurile intr-o ordine numai de Raluca stiuta (checked), lipit aiurea poster mare cu roata in flacari, curtoasy of Razvan (checked), chinuit montat lustra alba cu surprize (checked), stricat mashina de spalat (unchecked, era stricata dinainte dar n-a stiut nimeni), adus monstru cu blanitza alba si respiratie urat mirositoare (checked damn it!), vizitat casa cat sa se shtie ca sunt de-a casei (triple checked) si ca sa fiu sigura, apasat play cu Ramilson Maia pe repeat. ;;).
Acum se cauta nume pentru casutza, banda de izolat si vecini mai tineri de 154 de ani :D .

Dupa multe zile de somn

Sa stii ca sufletul meu e plin de caldura, chiar daca a trecut atata vreme, chiar daca suntem atat de reci si vorbim prea rar , prea putin si prea departe, nu pastrez niciun fel de resentiment, nimic, doar caldura .
Odata, intr-un alt timp o sa ma intalnesc, cu mine, cea de acum. Si fata in fata cu mine o sa imi reprosez si o sa ma fac sa plang si o sa tremur langa mine , si o sa ma iau in brate singura, eu de maine pe eu de azi. Dar sper ca in momentul acela sa fiu impacata cu tot ce e langa mine, si imbratisarea mea sa cuprinda bratele tuturor iubirilor si ale linistii , ale prietenilor si ale implinirii.
Pentru ca suntem orbiti de un ideal mai mult sau mai putin important si trecem pe langa atatea lucruri miraculoase . Fericirea (sunt sigura ca exista) e construita din lucruri mici, dintr-un mic dejun de duminica dimineata cu toata familia, care se continua cu un film si cu ceaiuri cu scortisoara , din cadoul acela la care au lucrat toti prietenii tai cu toata dragostea, plimbarea in parc la 2 dimineata, pufarinele de vanzare la chioschiul de langa scoala si creioanele cu guma roz dulceeee, palma aceea care m-a oprit si furtuna de care mi-a fost asa de frica... little mushy things.
Asa sunt eu. Vreau sa fiu prietena , iubita, sotie, mama, buni,puternica, fragila, prostuta, inteligenta, amuzanta si bosumflata pentru ca that's what fucking matters to me. Nu ma impiedica sa am o mie de planuri care se construiesc si se darama unul pe celalalt, sa ma imping singura de la spate si sa fiu acolo cand e nevoie de mine cu toata fiinta mea.
Intr-o sambata de dimineata, dupa ce am dormit multe zile, m-am trezit dependenta, sunt dependenta de iubirea asta mare care ma inconjoara.
Sambata is the best day of the week, miroase frumos ;;).

Plusuri si minusuri.. sau minusuri si minusuri.. sau nu :D

Minusuri:
- mai am inca trei examene. in unul nu intru.
-nu mai am internet
-numarul persoanelor cu care convietuiesc s-a marit ingrijorator, calitatea a scazut pe aceeasi scara
-partea financiara suna ocupat
-biletele la haggard sunt sold out- dar pentru cei care se oftica rau tare exista un canion in fatza romexpo unde se pot arunca fara probleme, si fara sperante sa mai fie gasiti vreodata
-raluca e inca in finlanda, prajeste marshmellows cu depigmentatii
-i puked in the subway. twice. asta dupa ce m-am asigurat ca pamantul se invarte, nu eu.
-balaurul a inghitit printul, forever.
-major depression.. dar sunt colorata si dragutza, great nu?
-cadoul perfect pentru stefania nu e de vanzare si personalul de la ikea e incoruptibil :((
- am uitat sa cumpar atza roz
-afara e mohorat



Plusuri
.... hmmmm......
-am fost la un super interviu
-notele de semestrul acesta sunt minunate
-Stefania si Irina sunt prietene(miracol)
-my mom and dad still rule
-raluca se intoarce in curand (pregatim surpriza)
-s-a gasit solutie geniala pentru cadoul stefaniei pentru ca aura e artista
-Se termina sesiunea ! (Uraaaa!!)
-Am acceptat, am incheiat, am plecat.
-ceai cald, cai cald, ceai cald, lumanari parumate, sosete pufoase
-Si cea mai tare: Vine VARA! pa bi ba bamm
daca nu, bag piciorul, fug in Cuba! :p

Fidelitate

El ma asteapta cuminte la Campina. El ma intampina la orice ora ajung, de oriunde vin. El e fericit ca ma vede, no matter what. Cand suntem doar noi doi, eu.. cam uit sa ii dau de mancare. :D

5 happy thoughts( pe langa un zilion de sad ones )

-1- my parents ruleaza dintr-o mie de motive , asta e primul happy thought mereu :)

-2- intotdeauna exista in telefon cineva care sa imi spuna un sincer "Luv ya bah!"

-3- in loc de "Have a nice life!" am primit uite ATATAAAA zambetul shi nu mai imi aduc aminte de ce eram suparata. (din pacate asta m-a impiedicat shi sa imi vars amarul shi sa scap de bolovanii de pe creierul meu , gen "M-ai jignit shi nici nu ti-ai dat seama shi acum serios ca ash vrea nishte scuze din alea mari ,sincere  shi lacrimogene, pt. ca le  merit" )dar zambetul e a definitely big plus shi de aia e un happy thought (daca nu stai sa il gandeshti prea mult)

-4- piticii make me happi

-5- a dat soarele, vine primavaraaaa, shi dupa primavara vine vara... shi vara e asha cald shi bine, shi apa multa, cu valuri, shi soaree,si sandale colorate, shi oameni frumoshi, shi raze jucause pe piele bronzata shi sarata.. shi loving din ala gretzos de frumos shi trecator ca orice vara

*mai trebuia sa fac blogul acesta roz shi sa ii pun nishte poze cu catzelushi plangacioshi shi era gata, supremul spirit musshy de femeie ... De ce atunci cand eshti happy tre sa ai moaca aia de vizelush ? UUUUUU, ia uite ce dragutzzzz. Bleah!  Slap! 

Wish

My first wish for this year. Lots to come. ;;) Fraierica de mine shi-a pus dorinte din alea sentimentalo musshy cand a suflat in lumanarile de pe tort. Cand colo Swatch does it all . A, but I still got my empty bottle of tequila  :))))  asha ca o metafora :))) 

Joci, te risti si pierzi daca faci confuzii

Trezirea baby! Credeai ca e totul ok si in sfarsit nu mai trebuie sa creezi un buffer pentru ce e posibil sa vina, uuu, bad call on that one, you were wrong. 

Si acum pabibabum, nu ai decat timpul nesfarsit in fata sa analizezi, sa iti amintesti, sa te enervezi, sa te prefaci mai mult  si mai mult :) , sa nu uiti de tot ce a fost frumos (asta e un adevarat test) si sa te intorci acolo unde e safe, back into yourself, with your friends that must love you so much for a reason  and that were fucking RIGHT about everything , mannn asta da o palma simpatica peste my ego. 

No, aseara am luat o pauza, m-am asezat pe plaja cu o cuba libre intr-o mana si mi-am bagat picioarele. Nu mai are nicio importanta.  Hello hippy and happy life! 

I want to thank my mom and my dad for giving me this life, i learn to love it every day more and more, and to apreciate the fact that i am human. Fucking optimistic me! :))