Intr-o lumea ideala ar trebui sa faci ceea ce iti place si tot universul sa te ajute in privinta asta. In lumea in care traiesc eu ce imi face placere e foarte posibil sa ma lase “moarta de foame “ ca sa o citez pe mama.
Imi place muzica foarte tare si foarte colorat in acelasi timp, pot sa simt si ca inima o sa bata atat de tare incat o sa explodeze pe piese cu adevarat emotionante,cantata de femei cu voci exceptionale, de la cele grave care ma ating cel mai mult la voci ascutite care de obicei ma fac sa plang, pot sa ma armonizez imediat cu piesa, cu tipul de muzica , fie el dinamicul dnb sau pianul lui Ray Charles.. pentru ca de la alternativ la jazz nu e un pass atat de mare , daca te ghidezi dupa capacitatea de absorbtie si emotie a ascultatorului ..
Imi place fotografia... dar imi e frica sa nu ma dezamagesc pe mine cu ea.. oh nu sper ca nu.
Imi place sa fiu libera, sa nu traiesc intre deadlineuri nebune sau sefi care se razgandesc exact dupa ce ai terminat de facut tot , pentru ca intr-un acces de furie o sa ii lovesc cu monitorul in cap J dragalashh cu ura!
Imi place cand oamenii chiar să fac ceea ce spun si spun ceea ce fac, evitand astfel dureri de cap inutile si fire albe de par premature.
Vreau sa pot sa protestez imporiva lucrurilor despre care cred cu adevarat ca sunt gresite, cum ar fi schimbarea Vamii intr-o statiune de lux, ma duc si ma leg impreuna cu prietenii mei, de stalpul de la stuf Vama Veche, o saptamana. :) Sa am libertatea de a ma exprima si privilegiul de a fi ascultata, tot timpul.
Uf .. si cate imi mai plac.. sa descopar prin propriile puteri toate colturile ascunse ale lumii, sa pastrez marturia fetzelor pe care le-am vazut si lucrurilor pe care le-am invatat, cum ar fi urcatul pe munte in pantofi te poate costa viata uneori.
Imi plac festivalurile, concertele, imi plac si nu imi plac, depinde de cum sunt organizate, daca sunt pentru fani, pentru public, pentru arta, sau doar pentru imagine si bani.
Prietenii mei sunt foarte importanti pentru mine si as vreau,pe cat posibil sa fiu acolo pentru ei cand au nevoie de mine sau chiar cand nu au nevoie de nimeni doar de cineva care sa stie ca sunt independenti .
Imi place sa iubesc si sa fiu iubita, sa adorm imbratisata si sa ma trezesc zambind.. dar imi place la fel de tare sa ma cert cu oamenii nebuni si sa plang cand nu mai e nicio solutie.
Imi place sa scriu , sa ma vad cum evoluez, sa ma pleznesc cand totul se indreapta spre crappy.. sa citesc, sa am chef sa citesc, sa beau ceaiuri aromate si iarna sa ma trezesc in miros de placinta proaspat facuta , cu scortisoara multa sau cu vanilie...
Si ce sa ma fac cu toate placerile acestea ale mele care nu ma duc nicaieri.. nu ma lasa decat sa fiu eu.. dar sa fiu eu degeaba pentru ca, iesind putin din spectrul vietii si placerilor mele, angajati sunt oamenii care isi reprima toate astea, oamenii de succes nu sunt ei insisi in ruptul capului, oamenii pe care ii admira mama si ar vrea sa fiu ca ei au calcat in picoare multi ca mine ca sa ajunga unde sunt.
Sa renunt la mine ca sa fiu ca voi? Sau sa fiu eu pana cand eu o sa fie sinonim cu saraca, flamanda, trista intr-un final si dezamagita de o lume care imi da voie sa ma extind in toate directiile creatiei dar pentru asta imi roade radacina putin cate putin pana ma ofilesc? Tricky. Business man sau cersetor? Sot sau amant? Si serios ca ma fac hippie globetroterr cu bicicleta daca se situatia asta continua. Poate undeva, intr-un satuc uitat de lume, ceea ce vreau eu se poate fara sa albesc prematur si sa ma imbolnavesc de nervi in timp ce uit pentru ce dumnezeu lupt in primul rand. Sau poate mai e cineva (adica voi) care are aceleasi nelamuriri asupra vietii ca si mine, atunci hai sa facem ceva.. .. lumea e construita de oamei, tot noi stim sa demolam si sa reconstruim sau cel putin sa facem un turn undeva care sa atinga cerul :)
