5 happy thoughts( pe langa un zilion de sad ones )

-1- my parents ruleaza dintr-o mie de motive , asta e primul happy thought mereu :)

-2- intotdeauna exista in telefon cineva care sa imi spuna un sincer "Luv ya bah!"

-3- in loc de "Have a nice life!" am primit uite ATATAAAA zambetul shi nu mai imi aduc aminte de ce eram suparata. (din pacate asta m-a impiedicat shi sa imi vars amarul shi sa scap de bolovanii de pe creierul meu , gen "M-ai jignit shi nici nu ti-ai dat seama shi acum serios ca ash vrea nishte scuze din alea mari ,sincere  shi lacrimogene, pt. ca le  merit" )dar zambetul e a definitely big plus shi de aia e un happy thought (daca nu stai sa il gandeshti prea mult)

-4- piticii make me happi

-5- a dat soarele, vine primavaraaaa, shi dupa primavara vine vara... shi vara e asha cald shi bine, shi apa multa, cu valuri, shi soaree,si sandale colorate, shi oameni frumoshi, shi raze jucause pe piele bronzata shi sarata.. shi loving din ala gretzos de frumos shi trecator ca orice vara

*mai trebuia sa fac blogul acesta roz shi sa ii pun nishte poze cu catzelushi plangacioshi shi era gata, supremul spirit musshy de femeie ... De ce atunci cand eshti happy tre sa ai moaca aia de vizelush ? UUUUUU, ia uite ce dragutzzzz. Bleah!  Slap! 

major depression coming

A venit toamna... nu simt timpul. Nu stiu ce ma cuprinde si m arunca in valtoarea traficuli urban. tot ce am avut, s-a schimbat. Eu... sunt intr-o continua shimbare. si toate acestea se vor repeta la nesfarsit. Poate la un moment dat o sa reusesc sa ating varfurile a ceea ce altii numesc "viata" , "trai", "povara" sau poate "cusca". Libertatea si limitele fac parte din natura umana.. omul in sine este o limitare.. in timp ce omul in sine poseda libertatea.acum sunt eu, din nou.sunt goala in fata unui perete de stanca, inalt pana in cer. sub picioare simt pamantul sarat. Vantul imi adie in urechi. si ma gandesc ca dupa eforturi infinite, hihi, voi darama stanca... si atunci va rasari o alta.. si o alta.. un sir nesfarsit de stanci care se nasc in carnea mea.imi e dor de noptile cand nu imi puteam opri degetele.. dar degetele mele se vor opri din a mai scrie aceasta fraza pentru ca se simt jignite. si de azi inainte vor scrie cu totul altceva. Vine momentul sa se vada antrenamentul..Si Mircea Cartarescu o sa aiba ce citi.