31 martie 2008
M-am eliberat de stres

Si daca nu ai cum, da vreiii ueeeeee, fii sigur ca in momentul in care nu te astepti o sa se intample.
Cazul meu astazi – m-am deplasat spre incinta din spatele scenei ca un adevarat detectiv, am analizat toate posibilitatile, am izolat pe cele mai probabile si mi-am dat seama mult prea tarziu care era de fapt rostul intalnirii. Desigur, toate acestea dupa ce mi-am construit o mie de scenarii, in care oscilam de la “o sa cada in genunci si plangand o sa imi faca o oferta, pentru ca la sfarsit umili sa fie deacord cu resturile de timp pe care o sa le arunc spre ei” pana la “a fost o farsa”.
Revenind la idee, ghici care era motivul: sa cunosc dusmanul! =))
Stii tu, cand nu cunosti o persoana decat dupa modul in care scrie , e posibil ca in momentul in care atribui o imagine cuvintelor sa fi oarecum dezamagit .
Nici macar atat, totul s-a produs cu o indiferenta totala, ca si cand lunile acestea in care ne citim reciproc si ne gandim cum sa aflam care cine e si sa ne injunghiem pe la spate sau mai stiu eu ce criminali nebuni sa ne trimitem prin posta, am avut parte de un schimb rece de priviri, un “Salut!” amarat si un “Deci tu esti... .. “.
Normal ca in acelasi timp deasupra capetelor noastre deja era balonasul cu fulgere, tunete si mesajul “DIE BITCH!” =))
A ramas sa ne intalnim pe o banca de lemn sprijinita de scoici, sa nu ne privim decat prin paharul de Cuba libre si sa ne mai vorbim cand porcii or bea Red Bull.
Am plecat razand si de o mie de ori mai puternica si mai increzatoare.
“Nu conteaza cat de des
Nu conteaza cat de-absurd
Ma eliberez de stres”
E.M.I.L.
P.S. O cautare pe google astazi, cu rezultat blogul meu: "de ce nu poate un melc sa fuga". Sper ca respectivul si-a gasit raspunsul la intrebarea lui fundamentala =))
27 martie 2008
Play me home.

Cat as vrea sa fii aici. Suntem doar doua suflete pierdute, inotand intr-un acvariu. An dupa an, alergam prin aceeasi tarana. Ce am gasit pana la urma? Aceleasi vechi temeri. Cat as vrea sa fii aici.
Vreau sa simt in romana sau vreau sa imi desemnez o limba ca fiind numai a mea, vreau sa imi cante sufletul cu un glas atat de cunoscut incat uneori, chiar sa il si aud, vreau sa cante asa cum imi canta tata cand eram micuta si plangeam, iar el inventa cantece pentru mine. Am uitat asta.
Pink Floyd. In acvariul meu.
25 martie 2008
Piesa zilei - mare cu gust de cafea
Piesa zilei, hehe, cam da.
Am o mie de amintiri legate de piesa asta , "Buy me with a coffee" de la Urma. Ce mai plangeam si ma mai perpeleam eu, cu butonul de repeat on. Daca imi aduc aminte bine, pe tot albumul asta plangeam ca apucata si ma vedeam tare neindreptatita si neinteleasa si in acelasi timp simtem marea si aveam gust de nisip. Mi-as fi dorit o mare care sa ma salveze dar sa imi si amplifice durerea, daca trece repede parca nu a fost si iar vezi fluturasi unde zboara dracusorii cu furci ascutite. Si atunci vedeam cum lumea se sfarseste si eu am cazut undeva intr-o crapatura din timp, unde numai bine nu e, si cum Dumnezeu de s-au complicat lucrurile in halul asta cand erau atat de simple si de zambitoare. Eh, s-a terminat si cu lacrima dinainte de somn si tristetea de la trezire. Bate la usa una noua dar nu ii raspund.
Viata mea de pana acum, cam tot ce imi aduc aminte, are impletita muzica, de la dub, classica, drum'n'base,hardcore,electronica pana si o piesa ambientala, de pe Buddah Bar si-a gasit un loc tare frumos in amintirile mele, ca sa nu mai vorbim de Sublime si NOFX Pentru ca inseamna cu adevarat ceva. Si uite aici trecerea de la "Tu ce muzica asculti?" la "Tu ce simti?", dintrodata a devenit mai important feelingul decat imaginea. We're growing up, my friend.
Recomand Urma , toate albumele, pentru un suflet usor, vesel, trist, pentru orice moment in care ai chef de nisip, scoici, mare, piele sarata si somn dulce, pe plaja, intreupt de sarutari.. nah de aici vis frumos!
22 martie 2008
ZMEUL

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Eu am dormit pana tarziu.
Mirosea a foi de dafin, sau un alt miros de sambata. Stiam ca trebuie sa facem zmeu si am urcat scarile in fuga. Intrasem deja in padurea de bambusi. Noi am descoperit scarile sau pustii blonzi si fetitza africana, care isi construisera deja cazemate?
Prin frunze, erau angajate pasari full time, sa zboare din creanga in creanga, dar nu ne-am temut. Se facuse frig si am impresia ca radeam cam tare. Am urcat mult pana la banca, insa nu am intarziat. Cand am salutat femeia de piatra, ea deja statea mititica si asculta toate ineptiile noastre. Totusi a ramas tacuta. Si ea, ca si noi, astepta sa ruleze filmul. Alb-negru. Am coborat scarile si am iesit din bambusi.
A zburat zmeul. Avem frunze in cap.
De ce prefer Cartoon Network in engleza.

Dupa ce ca Google ma duce direct la google.ro, un portal mult mai putin puternic decat google.com (parerea lu Stefan), Word e si el in romana de nu mai recunosc niciun buton, tot sistemul de operare al acestui laptop e in romana, Cartoon Network e in romana, pana si ultimul loc in care mai foloseam si eu un buton in engleza, blogger.com, e in romana :-|.
Cand eram micutza ma uitam la desenele de pe Cartoon Network in engleza, nu pricepeam nimic, dar erau foarte catchy si taceam imediat cand imi puneai desene, asha ca ai mei recurgeam des la aceasta metoda to get their private time. In scoala primara eram cei mai cool cand ne strangeam toti (cei carora chiar le dadeau voie parintii) si ne postam in fata unui tv, lasandu-ne hipnotizati de Cartoon Network Normal, nimeni nu pricepea mare lucru. Multe din serialele de atunci care ruleaza si acum mi-au ramas in minte in engleza, cum sa mai pun ca vocilea acestea care le titreaza in romana (aceleasi pe toate posturile) nu se potrivesc deloc cu personajul, cu ideea lui originala.
Acum, pustii o ard aiurea pe Minimax , hipnotizati de veverite ucigase si pokemoni, produse japoneze sau americane. De ce sa adopti un produs cutural dintr-o tara mai mare, si sa il adaptezi/traduci tarii tale cand ai putea mult mai simplu, si cu mult mai mult respect de sine, sa iti creezi propriul produs cultural, dobandind astfel nu numai valoare proprie dar si stima acelei tari mai mari. De ce sa pustii sa fie fanii unor showuri de desene animate, produse clar pentru copiii americani, in contextul actualei generatii AMERICANE, nu romane; mai ales , cand tara asta e plina de artisti, desenatori, oameni pasionati, talentati si care lupta cu tot dinadinsul impotriva acestei americanizari globale.
Se prefera copierea, pe ideea ca romanul e lenes, da' vrea sa faca bani. You would be amazed, dar toti dorim sa muncim cu adevarat, sa fim apreciati, sa conteze munca noastra, sa schimbam ceva, sa nu primim bani doar asa, pt ca scrie pe o hartie ca noi facem ceva cand in realitate nu se intampla nimic. Am trecut peste asta. Si toata generatia mea la fel. Sunt impotriva acestei idei, cel putin eu vreau sa schimb ceva, cat inca nu imi e inabusata aceasta dorinta. Poate par putin snoaba, o ard patriotic si vorbesc juma' romana, juma' engleza. Nici macar nu e vorba de patriotism, I’m working my way out of it. "E o chestiune de principii"(ca tot e cliseu). Prefer inventivitatea, unicitatea, originalitatea, atat timp cat stiu ca se poate, avem de unde, nu patriotic bull shit de la o natie de oameni care cresc cu Cartoon in romana si se cred americani, asteptand sa se dea mana cu mana si sa intinda hora mare, toate popoarele americane. Just piss them off si vin cu bombele pe tine, pentru ca nu ai fost in stare sa cresti ca o entitate unica, originala, ci doar ai copiat si si crezut ca merge cu cioara vopsita.
Asa ca prefer Cartoon Network in engleza, macar sa stiu ca nu e al meu si ca privesc un produs cultural care nu imi apartine. Si ce ma enerveaza cel mai tare e ca oamenii astia care sunt abilitati sa ia niste decizii importante se bat cu pumnii in piept ca dezvolta valorile Romaniei si incurajeaza artistii tineri, si o ard pe manele in vila lor de la Corbeanca. Si gata, incep sa par un somer suparat, la o discutie fara sfarsit, in fata unui pahar de rachiu (alt brand pur romanesc).
Si mai jos NOFX, cam cu acelasi tip de probleme:
18 martie 2008
De Sf.Patrick cu felicitari!
And now, payback, azi sunt in blugi si in tricou si stralucesc mai tare ca oricand.
Aseara s-a sarbatorit Sf.Patrick in verde, cu bere si cu concert Kumm , si mai tarziu putin, cu Gheorghe Dinica , privindu-ne gales de pe laptop din productia 2007 "Ticalosii".
Dar, cine este oare acest Sf. Patrick si de unde s-a aciuat el pe la noi? Povestea suna cam asa , Sf. Patrick , baietzas fiind, prin anul 385, a fost furat de pirati din tara lui mama, Britania, si vandut ca sclav in Irlanda. Timp de sase ani cat s-a zbatut sa isi recastige libertatea s-a si indragostit de irlandezii chefli si tara lor de smarald. Eliberat si intors in Britania,a stationat indeajuns incat sa intre in randul clericilor si s-a intors, nu ca rob ci ca Episcop al Irlandei, sa crestinizeze toti panganii no matter what! And he did. Este reprezentat de obicei purtand o frunza de trifoi, pe care a folosit-o ca sa exemplifice conceptul de Sf.Treime. Irlandezii il sarbatoresc pe 17 martie, cu multa bere, mese copioase si fatuci din alea cu parul rosu imbracate in verde care topaie de colo colo. Dealtfel irlandezii sunt recunoscuti in lume pentru cheful lor de viata si veselia lor debordanta.
Ce cauta Sf.Patrick in Romania? A venit cu trendul, alaturi de fratii sai Halloween si Sf.Valentin.And that's not a bad thing.
Pentru ca se incadreaza intr-o serie de sarbatori locale foarte interesante si diferite, catchy, care au devenit internationale tocmai prin aceste atribute, pentru ca merita sa fie cunoscute. Sf.Valentin este o mare gretosenie, dar este o gretosenie frumoasa, un motiv in plus sa ma bucur, sa fug la mare si sa o ard pink punk cu inmioare. La fel si cu Halloweenul si cu Sf.Patrick si, mai nou, cu Martisorul, care, incet incet , incepe sa fie adoptat de mai multe popoare.
And why is that? Cause it's fucking nice! Si e ok sa promovezi valorile nationale la un nivel extins, lucruri fromoase, mai ales pentru ca suntem inconjurati de mizerie,vagabonzi, crime si razboaie. Nu sa imi sari in cap si sa imi spui ca nu sunt patrioata (oh, really now? tu ce ai in picioare Adidas sau Bit-uri? nu visezi la un Apple? nu mananci de la Mc? it's a new world, deal with it).
Acestea fiind spuse, nu ma mai intind, caci deja e dubios ca e aproape unu dupa-amiaza si inca mai pot sa ma relaxez cu muzica mea, in blugi si tricou. Daca o sa dureze situatia asta , toata revolta mea de azi impotriva sistemului e degeaba, pentru ca nu vine sistemul sa ma vada cum ma revolt damn it!
In ton cu Sf.Patrick de ieri, am furat o recomandare muzicala de la Maria cu Palaria, se numesc Dropkick Murphys si ruleaza:
15 martie 2008
Asa, ca intre prieteni.
itdc :): Ce e asta cu indragosteala?
itdc :): El a pierdut.
itdc :): El trebuie sa sufere acum.
itdc :): Nu a inteles nimic.
itdc :): cum sta treaba
Pentru ca a inceput si s-a desfasurat incredibil de amuzat, era si normal sa se sfarseasca in acelasi ton, sau poate doar e vorba despre mine, iar mie mie se intampla cele mai cretine lucruri cu putintza (am karma cu lipici la din astea). Viata isi reia cursul (a)normal si astept cu bratele deschise sa ma surprinda in continuare. Si uite ca observ tot felul de schimbari benefice, pe toate planurile, lucru care nu poate decat sa ma bucure, sau sa ma inspaimante, pentru ca Universul o sa bage si strambe rapid ca sa revina la un echilibru. Oricum, domnul din discutia de mai sus, caruia trebuia sa ii cada putza si in schimb el apare cu ditamai surpriza, este foarte tare! Il astept sa propuna o iesire de bere ca sa incepem fugutza ce trebuia sa incepem de ceva vreme, an incredibly funny friendship, ... fie, cu tot cu putza lui decazuta din drepturi! :))