Punk Flaubert

In 1839,Gustave Flaubert, a fost exmatriculat de la College de Rouen pentru huliganism si nesupunere. Privind in urma el afirma ca :" Fiecare dintre noi adaposteste o camera regala in inima. Pe a mea am astupat-o cu un zid de caramizi." , era un fel de "Take that motherfuckers!!!!" mai stilizat. :) Desi nu a spus asta, cam asta vroia sa spuna.

In 1880, scapatat, singur si obosit, Gustave Flaubert inceteaza din viata. In obituarul pe care il scrie, Zola afirma ca patru cincimi din locuitorii Rouenului nu-l cunoscusera deloc pe Flaubert, iar ceilalti il detestasera. Romanul "Bouvard et Pecuchet" ramane neterminat. Unii spun ca munca la acest roman l-a omarat, Turgheniev ii deslusise, inainte ca Flaubert sa fi inceput treaba, ca subiectul se preta mai mult la o povestire. Dupa funeralii, un grup de persoane indoliate, prinre care poetii Francois Coppee si Theodore de Banville, hotarasc sa ia cina la Rouen, in amintirea romancierului savarsit din viata. Cand sa se aseze la masa, descopera ca sunt treisprezece. Superstitiosul Banville insista sa mai gaseasca un mesean si ginerele lui Gautier, Emile Bergerat, e trimis sa caute pe cineva pe strada. Dupa ce e refuzat de cateva ori, se intoarce cu un soldat aflat in permisie. Militarul nu a auzit in viata lui de Flaubert, dar este dornic sa il cunoasca pe Coppee.

Recomandare:"Papagalul lui Flaubert" de Julian Barnes.

M-am eliberat de stres

Si daca nu ai cum, da vreiii ueeeeee, fii sigur ca in momentul in care nu te astepti o sa se intample.
Cazul meu astazi – m-am deplasat spre incinta din spatele scenei ca un adevarat detectiv, am analizat toate posibilitatile, am izolat pe cele mai probabile si mi-am dat seama mult prea tarziu care era de fapt rostul intalnirii. Desigur, toate acestea dupa ce mi-am construit o mie de scenarii, in care oscilam de la “o sa cada in genunci si plangand o sa imi faca o oferta, pentru ca la sfarsit umili sa fie deacord cu resturile de timp pe care o sa le arunc spre ei” pana la “a fost o farsa”.
Revenind la idee, ghici care era motivul: sa cunosc dusmanul! =))
Stii tu, cand nu cunosti o persoana decat dupa modul in care scrie , e posibil ca in momentul in care atribui o imagine cuvintelor sa fi oarecum dezamagit .
Nici macar atat, totul s-a produs cu o indiferenta totala, ca si cand lunile acestea in care ne citim reciproc si ne gandim cum sa aflam care cine e si sa ne injunghiem pe la spate sau mai stiu eu ce criminali nebuni sa ne trimitem prin posta, am avut parte de un schimb rece de priviri, un “Salut!” amarat si un “Deci tu esti... .. “.
Normal ca in acelasi timp deasupra capetelor noastre deja era balonasul cu fulgere, tunete si mesajul “DIE BITCH!” =))
A ramas sa ne intalnim pe o banca de lemn sprijinita de scoici, sa nu ne privim decat prin paharul de Cuba libre si sa ne mai vorbim cand porcii or bea Red Bull.
Am plecat razand si de o mie de ori mai puternica si mai increzatoare.



“Nu conteaza cat de des
Nu conteaza cat de-absurd
Ma eliberez de stres”
E.M.I.L.


P.S. O cautare pe google astazi, cu rezultat blogul meu: "de ce nu poate un melc sa fuga". Sper ca respectivul si-a gasit raspunsul la intrebarea lui fundamentala =))