Madagascar Escape 2 Africa

Leul isi regaseste familia, dupa ce avionul in care era se prabuseste. Motivul: interpretarea gresita a palpairii unui beculet rosu, hipnotic, de catre pinguinii care pilotau avionul. Girafa devine medicul junglei. Zebra isi gaseste fratii zebre si se pierde printre ei, pentru ca sunt toti unici. Hipopotamitza incearca o relatie cu un hipopotam basitinas, cu fundul namolos, care ii apreciaza cantitatea de grasime; pentru ca in final sa ii dea seama ca de fapt girafa o iubeste. Pinguinii fura jeep-urile turistilor veniti in safari pentru a repara avionul alaturi de maimutele jucatoare de sah. Turistii se unesc, ca sa supravietuiasca in jungla africana, condusi de Granny, singura care i-a facut sa realizeze ca sunt superiori naturii, pentru ca au supravietuit junglei de beton ("the concrete jungle" aka New York).
Punctul culminant: Leul e exilat din... tribul leilor. Nu a putut sa treaca testul initiatic si a fost lovit in cap cu un bolovan imens de catre un alt leu, pe steroizi. Astfel e obligat sa poarte Palaria rusinii, un amestec de fructe tropicale, si, impreuna cu familia lui sa mature gazelele miniaturale de pe sub copacii din Africa. Singura lui scapare e sa regaseasca valorile prieteniei. Atunci isi da seama ca zebra e de fapt singura zebra neagra cu dungi albe din marea de zebre albe cu dungi negre. Prietenia fiind restabilita, incepe aventura. Fiecare dintre animale are impresia ca problema ei e cea mai importanta. De fapt, problemele mele sunt cele mai importante. Am uitat sa spun ca singurul izvor din rezervatie a secat si au inceput tot felul de incercari de a aduce apa, cum ar fi un sacrificiu facut zeului ploii, sub protectia regelui jullien, cococtat pe un flamingo. Un rechin sare singur din mare pana in vulcan si se sacrifica din gresala.
Leul, zebra, girafa si restul se tot plimba prin jungla din afara rezervatiei, the spooky one, unde nu exista gazele miniaturale cata frunza cata iarba, ca in rezervatie, si se pomenesc nas in nas cu tribul de salbatici newyorkezi. Leul si tatal sau danseaza de mama focului si ii amagesc pe americani. Acestia, din nefericire, sunt mult mai usor de manipulat prin sowbizz decat restul triburilor plimbatoare prin jungla. Intre timp, pinguinii au reparat avionul, i-au atasat niste aripi miscatoare. Asta dupa ce, evident, au avut niste probleme cu maimutele care cereau concediu de odihna, medical si tot felul de drepturi. Leul si tatal sau sparg barajul cu galeata in care erau agatati de avion cu un lant din maimute vorbarete, astfel readucand apa in rezervatie, liniste si toate cele.
Finalul e fericit, "love transcendes all differences", papusa din lemn si pinguinul-sef se casatoresc si pleca cu avionul in luna de miere. Animalele raman fericite in rezervatie.

:))) mai e nevoie sa mai adaug ceva sau e suficient de dubios?
Dar e ok, nu e decat un film pentru copii.
Genericul de final totusi e de remarcat, un mix frumos, o grafica excelenta (I like to move it in interpretarea will.i.am). Printre multi altii, de muzica s-a ocupat si Hans Zimmer.

Climbing

Cand e asa frig si intuneric afara, 24 din 24, imi vine sa imi decorez casa cu toate fotografiile care m-au inspirat, care inseamna ceva pentru mine, indiferent de calitate, si toate cele despre care am impresia ca le-am facut in momente cand lumea uitase sa se mai roteasca. Nu o sa mai am loc de nimic, dar nimicul oricum nu ar trebui sa aiba loc in casa mea. Poate doar cafeaua.

Cald, cald, cald, si nu o sa ghicesti niciodata ce postere mari avem cu o seara inflacarata din Tinerelului. Hei, hei, hei, cate surprize!

www.superfly.fm

Nunta extremala

Nici nu va explic cat de rock sunt Zdub si Zdob in concert, nici cum am ajuns la concluzia ca o ei o sa imi cante la nunta si nici ce legatura are Batman cu Emir Kusturica. :))))

Eterna melancolie

Una din zilele in care in Bucuresti ploua cu gheata si s-a nimerit perfect sa citesc tot azi un articol in care se propune mutarea capitalei in Ardeal. Pai de ce sa pangarim Ardealul? E ok, nu vreau metrou in Cluj, Baneasa Shopping City in Sibiu sau Rahova si Berceni pe oriunde altundeva decat in Bucuresti. Are farmecului grotesc, cu toate sansele minunate pe care ti le ofera. Si mai toate oportunitatile pe care le gasesti in Bucuresti duc la o inevitabila alienare de pamantul romanesc, teambuilding in Viena, un an de pregatire in Germania si, pana la urma, stabilira permanenta acolo. Cu adevarat o capitala care te atrage cu mreele ei si apoi te da afara progresiv. Exista si eternii melancolci, pentru care plimbarile prin centrul vechi, prin Cotroceni sau prin Herastrau ii fac sa vada cu alti ochi locul de bastina.
Si eu sunt o eterna melancolica, dar pot sa melancolizez oriunde, si pe stradutele Bucurestiului, ale Campinii sau ale Berlinlui. Patriotismul a cazut in favoarea dezvoltarii personale. Doar prietenii sunt aici sa te tina pe loc, iubirea si familia. Si in cazul asta de ce ai mai vrea sa pleci?
:)

They say my head is in the clouds

langa mine se usuca raluca la par. ea e singurul om pe care il cunosc care face dus in maxim 3 minute... felicitari
sunt zile ca cea de genul acesta, cand afara e cel mai frumos soare de dupa fereastra dar de fapt e frig ca naiba... cand din stanga vine caldura si totul nu are decat sa fie un mare guguloi de bine....
Pe fundal te pierzi intr-o muzica cu tamburine si tot ce iti trebuie..
asta e..
pana cand o sa iesim afara..

2dor.blogspot.com

Buna ziua!

Astazi nu am intrat decat sa va dau un link in care este povestita  calatoria in Etiopia a unor tineri romani jurnalisti, Tea Teodorescu si Tudor Vintiloiu. 

Refugiati, saracie, antilope, aglomerare, familie, valori sociale si morale, lipsa lor, black or/and white. Suntem toti indisolubil  legati in aceasta viata complexa si imperfecta pe care o impartim.

Jurnalul de calatorie emana prietenie, deschidere si te face sa iti pui intrebari, parca te-ar impinge sa te misti si tu putin din cercul asta mic in care traiesti, sau macar sa scoti capul afara, sa vezi ce se intampla. Fotografiile spun si ele aceeasi poveste, de la inceput pana la sfarsit.  Si fiecare post te tine in supans, te face sa astepti postul urmator cu nerabdare. Una peste alta, merita sa arunci un ochi. Eu astept reactii undeva mai sus decat printre bloggeri si ca povestea asta sa nu ramana doar pe marele blogspot.

:)

Bob Marley-Iron Lion Zion

Alifantis

Uite asa, mi-a fost mie dor de Alifantis.
In noaptea asta, cand multe perechi de ochi zac inchise in jurul meu.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet.


Si a mai venit si toamna mah.
Cata dreptate.


Un emokid ar zice ca e tru'. :))) Io as fi sora pukista care i-ar sparge fata cu bocacii.

Compot de muzica si internet, versiunea 2.00 The Dears

Ce imi place cel mai tare aici, e ca nu ma simt restransa de nicio regula cretina gen: sa scriu corect sau regulat sau vreodata :)).
Ma intorc la muzica. De cand cu lipsa de Internet/Mess/Informatii/Viata am abuzat foarte mult de mp4playerul meu (poreclit Flutur), un fost-noname suficient de inteligent cat sa redea clipuri cu valori sentimentale, fisiere .txt cu "to do list-urile mele", Radio dimineata si muzica CAAAAT cuprinde. Inerent a fost sa ma si plictisesc de cei 2 giga de muzica cam repede.
Asa ca, fortata de imprejurari, am pornit in calatorie.
Intai am facut rost de cheile unui apartament, in care stiam in prealabil ca exista Internet/Windows/Mac/Wireless/Apa calda/Mancare. Locatia fiind stabilita, am aruncat in rucsac cablul de date, playerul, telefonul, aparatul ,tigarile, o carte si vreo doua stickuri de memorie si cam tot ce mai aveam nevoie.
Ce mi-a placut cel mai tare e ca nu m-am dezobisnuit cu folosirea nicunui sistem de operare in lunga perioada de abstinenta, fie el Windows, Mac sau robinet cu optiunea apa calda. Asa ca am deschis Mozilla si Messenger. Pentru inceput, o tura de Google Reader ca sa ma pun la curent cu mersul lucrurilor in viata reala, de la Aurora-vers.concept futuristica de Mozilla pana la cea mai shmechera invitatie de nunta de la Treibadica. E bun, nu s-a schimbat nimic, ma asteptam pana si la criza economica, si cel mai bun e ca nu s-a observat deloc ca am lipsit asa mult. Inseamna ca pot sa plec din nou.
Si ca sa scurtez periplul meu prin apartamentul-multiutilat-prielnic-vietii, o sa ajung fix la inceput. Vroiam muzica si am gasit muzica. Din greseala. Nicio analiza, nicun algoritm predefinit nu ar fi putut sa dea rezultate atata de bune, nimic altceva decat hazardul. Click, click, click.. si ta daaaaaaaaa:

Sunt canadieni, se numesc The Dears, iar piesa e "22 The Death Of All The Romance". Vocea ei si vocea lui se imbina perfect, se completeaza, cel putin in capul meu, de minune. Si cand si-a pierdut inima ursuletul ala din videoclip mai mai ca dadeam o lacrima. Am sincronizat I am Mac cu I am PC ajutata de Marele-Palarier-Blond, am scos de unde de neunde un fel de stereo combinat cu un sistem 4.0 si am pompat la sentiment pana cand stiam fiecare cuvant si fiecare acord. Din pacate, muzica buna si care sa vina exact cand trebuie in mp4-playerul tau, nu gasesti asa usor, asa ca nu amstavilit pentru moment gura hamesita a Fluturelui cu vreo doua albume de la The Dears si clipul asta, evident. Ramane ca la urmatoarea iesite din barlog sa folosesc aceeasi metoda si sa il mai pacalesc ori sa il dau pe un I am PC si gata.
Hahaha.. credeam ca am terminat, dar am uitat sa zic cat de stupid-funny sunt astia care comenteaza clipurile pe YouTube, Gizaz!! In general.
Astea fiind spunse, ma retrag.



:-> Helloooo, Stupid!
:) Hello Gizaz!